-Olivia, jur dacă mai stai mult în baie o să mă ușurez pe geamul tău, se aude vocea fratelui meu Christian, sau Caleb, habar n-am. Au aceași voce, nu prea i-am deosebit uneori. Când erau mici le făceam desene pe mâini ca să îi deosebesc.
-Două minute Chris,îmi mai dau odată cu peria prin păr știind că mai mult îl enervez.
-Sunt Caleb. Chris deja s-a dus în baia părinților. Pentru că tu stai încuiată de zece minute în baie, iar noi nu ne mai putem ține . Ultima parte o țipă, făcându-mă să chicotesc.
-Asta înseamnă să fi mic și prost, deschid ușa lăsându-l să intre. Nici nu apuc să ies bine, căci mă împinge apoi trântește ușa. Educatule! Îmi e milă de părinții tăi.
-Avem aceași părinți, vine răspunsul lui Caleb care își aruncă tricoul undeva pe jos. Mă aplec și arunc cu tricoul după el.
-De ce Doamne mi-ai dat doi frați proști?
Numele meu este Olivia Moore, am nouăsprezece ani și locuiesc alături de părinții mei, Hope și Matt și de cei doi frați retardați. Anul trecut am terminat liceul, însă am zis pas la facultate, acum lucrând alături de părinții mei la firma pe care o dețin.
-Nu înțeleg, până la urmă tu de ce te pregătești? Tata a zis că azi nu te duci.
-Mă întâlnesc cu Andrew și Vivian, băiatul unchiului Jack și fata mătușii Eva. Vreți să vă duc la liceu?Iau cheile mașinii din bol și-mi încălț teniși.
-Nu. Este în ordine, tata ne-a lăsat mașina lui.
-Perfect,exclam fericită că am scăpat de datoria de dădacă. Amândoi coboară scările, lovindu-se împingându-se. Scotocesc prin portofel, găsind printre foi și poza cu frații mei, scot niște bani și îi întind fraților mei. Mama a uitat să vă lase bani.
-Mersi,Chris trece pe lângă mine, luând banii din mâna mea, apoi sărutându-mă pe obraz.
-Mersi și eu, Caleb face același lucru ca fratele său.
-Băieți, dacă nu sunt acasă când veniți voi, aveți cheia sub preș și mâncarea în frigider. Mama și tata sunt plecați în afara orașului la nu știu ce eveniment.
Nici nu cred că m-au auzit, s-au suit în mașină și au plecat. Bine Liv, acum trebuie să strângi după ei.
Neah, altă dată,îmi spun în gând știind că o să am ceva de lucru. Am închis ușa în urma mea și am plecat să mă întâlnesc cu cei doi verișori.
***
-Îmi este foame, se plânge Vivian citind meniul. Ce comandanți?Își ridică privirea din meniu pentru a ne privi.
-Hmm, eu vreau sushi,răspunde Andrew sigur pe el.
-Eu vreau orez prăjit cu fructe de mare și pachețele de primăvară cu carne de pui.
-Hmm! Cred că si eu o să iau orez prăjit cu ou și legume. Liv, diseară ieșim în club? Este rândul lui Andrew să facă cinste.
-Să ratez ocazia asta? Normal că vin. Doar că mă car cu Chris și Caleb după mine. Or să mă dea în gât mamei că iar am ieșit în club. Mama încă îi consideră niște copii, chiar dacă au șaptesprezece ani în fund, îi este frică să îi lase singuri în casă.
-Și mie mi-ar fi,zice Andrew bând o gură din paharul cu sake. Să îți aduc aminte ce s-a întâmplat ultima dată când au rămas singuri?
-Mașina părinților a ajuns în sufragerie,răspundem la unison eu și Vivian.
-Mergem la Pub? Am auzit că a angajat barman și chelneri noi. Poate reușim să îi l facem lipeala Oliviei.
-Nici să nu vă aud, ultima dată când ați încercat asta, tipul s-a ales cu nasul spart. L-am avertizat.
-Auzi, ăia nu cumva sunt gemenii?Întreabă Andrew arătând spre o masă vecină. Eu imit un râs, crezând că face vreo glumă însă mă întorc și îi văd pe gemeni stând cu două fete. Așa deci Caleb și Christian.
-Vivian, cât de bine stai la categoria actorie?
-Iubita crizată sau cea însărcinată?Se uită în reflexia telefonului, arajându-și părul. Întotdeauna mi-a plăcut să le stric câte o treabă gemenilor, mai ales întâlnirile.
-Combină,răspund scurt iar aceasta se ridică de la masa noastră mergând la a lor.
-Nemernicilor! Cine sunt astea?
-Vivian,spun gemenii în cor.
-Eu sunt însărcinată cu tine nemernicule,zice arătând spre Caleb, iar cât despre tine Christian... Michael plange încă după tine, cum ai putut să-l înșeli?
-Ești gay?Întreabă una din fete, ridicându-se de la masă alături de cealaltă.
-Anne, Diana, este verișoara noastră,încearcă să se scuze Caleb, însă întâlnirile lor deja plecaseră. Se ridică nervoși de la masa lor, trag câte un scaun la a noastră și se așează lângă mine. Fruntea lor căpătând riduri din cauza nervilor.
-Bine Liv, bine, patru la zero până acum. Cred că îți face plăcere.
-Foarte mare plăcere. Voi nu cumva trebuia să fiți la liceu?
-Trebuia,la fel trebuia să avem și câte o întâlnire acum. Dar uite că nu avem. Cum ți se pare,răspunsul lui răutăcios nu mi-a plăcut, așa că l-am apucat de ureche, el începând să se vaite.
-Uite, mă revanșez, Andrew face cinste. Mergeți cu noi diseară.
-Dă-mi drumul vrăjitoare bătrână,se plânge fratele meu, îi dau drumul urechii, apoi lipindu-i o palmă după ceafă. Imi iau geanta și mă ridic de la masă, acompaniată de verișorii mei.
-Dacă tot vroiai o întâlnire înseamnă că aveți bani. Așa că o să ne plătiți nota. I-am lăsat singuri în restaurant, noi trei plecând fiecare acasă. Mai rămâne doar să ne întâlnim diseară.
*****Ora zece.
Eram îmbrăcată cu o rochie roșie cu o palmă deasupra genuchilor, mânecile fiind din dantelă, în picioare pantofii negri și eram gata. Mi-am scos strictul necesar din portofel, băgându-le în plic, portofelul neavând loc. Dar nu am uitat poza cu cei doi retardați.
De ce am impresia că din seara asta, viața mea o să ia o întorsătură la 180°?
