M-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni scurți, un tricou și eram gata de somn. Bineînțeles că nu am lăsat geamul deschis, m-am schimbat și m-am băgat în pat. Am închis ochii și încercam să dorm, însă niște ciocănituri nu mă lăsau să adorm. M-am întors cu fața spre geam, văzându-l pe Damian stând cocoțat acolo, bătând în geam. M-am ridicat repede și am deschis geamul.
-Omule tu ești nebun! Mi-ai putea trezi întreaga familie.
-Am venit să te vad. Și la dracu! Am ajuns să mă port ca un adolescent plin de hormoni. Mă primești înăuntru?
-Nu! Țip în șoaptă punându-mi mâinile pe pieptul lui, împiedicându-l să intre.
-Dacă vroiau să-mi pipăi mușchii , puteai spune așa. Zâmbesc iar el doar ridică din sprâncene. Dacă înăuntru nu mă lași, măcar dă-mi un sărut și am să plec. Mă aproprii de el, sărutându-l pe buze apoi închizând repede geamul. Râde apoi îmi face cu mâna, îl las să coboare iar eu mă trântesc din nou în pat. Asta cel puțin până când am auzit tomberoanele fiind dărâmate. Doamne! Nemernicul ăla a căzut pe tomberoane. M-am ridicat din pat auzindu-mi părinții trezindu-se. M-am uitat pe geam, văzându-l masându-și fundul din cauza loviturii.
-Damian, pleacă! Părinții mei s-au trezit. Își duce mâna la frunte asemenea unui soldat și se face nevăzut, în timpul ăsta părinții mei ies afara să caute sursa zgomotului. Tata ridică lanterna la geamul meu, văzându-mă mai mult cocoțată pe geam.
-Tati, mami, duceți-vă la culcare,sigur iar a scăpat câinele doamnei Tomson. Știți cât este de mare animalul ăla.
-Bine scumpo, intră înapoi în casă.
Mulțumesc Doamne, mulțumesc. M-am trântit în pat, telefonul de la Damian luminând, așa că l-am deblocat citind mesajul.
"Am făcut buba."
Râd ușor și blochez telefonul, băgându-l sub pernă pentru a fi sigură că cineva din familie nu îl vede. Nu știu ce minciună să scot odată ce luna trecută îmi luasem Iphone-ul. L-am câștigat la loterie? Neah, prea SF. L-am furat? Perfect, asta sigur o să creadă, zâmbesc ironic apoi mă învelesc și mă las pradă somnului.
****
Simt un curent de aer semn că mama a trecut pe aici, deschizând geamul. Sunt trează, însă pur și simplu nu vreau să deschid ochii sau să mă ridic din pat. Aud o sonerie însă nici nu mă gândesc să mă ridic. Văzând insistența apelantului strig către frații mei.
-Caleb! Chris! Răspundeți naibii la telefonul ăla, încerc să dorm.
-Nu sună ale noastre. Iar atunci m-a lovit! Telefonul de la Damian.
-Nu mai contează! Am schimbat melodia și am uitat, strig spre frații mei sperând să nu intre în cameră. Mă ridic din pat, închid ușa și răspund la telefon.
"-Ști? Oamenii normali dorm la ora asta, zic trântindu-mă înapoi în pat, cu fața în pernă.
-Știu. Dar eu nu sunt unul normal.
-Aham, îmi e somn, pa Damian.
-Nu mă întrebi de ce am sunat?
-Nu.
-Eh, eu tot îți spun. Ști, ieri mi-ai rămas datoare cu o întâlnire. Îmi ridic capul instantaneu din pernă și măresc ochii. M-am gândit că te-ai putea revanșa, în seara asta.
