Este abia ora 14, iar eu m-am plictisit. Stau în "biroul" meu și mă învârt pe scaun, aruncând un ochi peste schițele mamei mele. Ea desenează, iar eu colorez, îmi dau jos ceasul de la mână, masându-mi încheietura mâinii. Iau o gură din cafeaua aflată pe birou, apoi scot la imprimantă câteva din desenele făcute. Mama m-a rugat să o ajut în legătură cu un proiect. Exact ce îmi place, să dau "culoare" proiectelor mamei. Aud câteva bătăi în ușă, apoi zic dor un "intră" pe ușa apărând Alice, una din fetele de la serviciul de informații de la parter.
-Domnișoară Olivia, ați primit acestea, așează pe biroul meu un buchet de trandafiri albi, cu nuante rozalii.
-Și de ce i-ai adus tu?
-Sophia este cu mama dumneavoastră la arhivă, căutând niște acte mai vechi. Îi las aici?
-Sigur.
-La revedere,închide ușa ușor în urma ei, iar eu mă întind după trandafiri. Ii duc la nas, mirosindu-i, parfumul fiind unul atât de plăcut. Observ un biletel, îl scot usor apoi îl citesc.
"De când te-am vazut ai rămas in mintea mea. Nu pot să mi te scot din cap. D"
Strâng hârtia în mână, apoi o arunc în coșul de gunoi. Serios? Numai eu puteam da peste un obsedat, care mai știe și unde lucrez.
-Bravo Olivia, ești o norocoasă,exclam lăsându-mă pe spate pe scaunul moale, întizându-mă. Mă ridic de pe scaun, așezându-mi fusta neagră, dar și cămașa, apoi ies din birou, căutându-l pe tatăl meu. Intru în biroul lui, fără să mă mai obosesc să bat, însă se pare că era cu un client, discutând.
-Olivia, scumpo, s-a întâmplat ceva?Întreabă tata văzându-mă în ușă, chiar atunci se întoarce și clientul. Se pare că eu chiar sunt "norocoasă", tata sigur iar va începe să vorbească.
-Nu tată, vroiam să văd dacă ai timp să luăm prânzul.
-Iubito, după ce termin aici. Acest domn, este...Însă restul deja mă plictisea, așa că n-am mai ascultat.
-Da, îmi pare bine. Tata eu mă duc să iau prânzul. Mă vei găsi la restaurantul din josul străzii.
Era conștient că dacă mă duc la prânz, înseamnă că mi-am terminat treaba. Tocmai de aceea nu mai mă întorc la firmă, am să merg direct acasă.
****
-Caleb! Strig către fratele meu. Unde este mama?
-Este cu tata și Christian la bunici. Au zis că vin în seara asta. Tu de ce nu ești cu ei?
-Mi-a fost foame,răspund sec iar el începe să râdă, scărpinându-se ocazional la bubițe, iar eu îl plesnesc peste mână. Dacă nu vrei să rămâi cu semne ai face bine să te oprești.
-Mă mănâncă!Se plânge el, iar eu mă întind după crema de pe masă, luând pe vârful degetului puțină, dându-i pe bubițe. Ști, ai putea lua și tu pojar.
-Nu este nimic, știu că și tu ai avea grijă de mine.
-Ei bine,lasă el o urmă de îndoială apoi începem să radem.
-Caleb, stai mai bine în camera ta și odihnește-te. Se pare că va veni o furtună, norii deveneau negri, iar în depărtare se puteau zări câteva fulgere.
