Bun, deci tatăl meu nu a scos nicio vorbă de când am venit. Pur și simplu îl privește pe Damian ca și când ar aștepta momentul oportun și...Bang!
-La ce te gândești?Întreabă în șoaptă Damian.
-La cum o să arate scena împușcări tale, îi șoptesc la rândul meu iar acesta înghite în sec. Damian Forbes tocmai s-a speriat? Tată, ști, trebuie să vorbești ca să poți cunoaște un om.
-Olivia, mama ta are nevoie de ajutor în bucătărie, mergi și ajut-o. Tata tocmai a vorbit? Minune. Damian se întoarce spre mine și mimează un "ajutor, nu mă lăsa." La randul meu îi mimez un cuvânt, "pa" , apoi îl arunc în gura lupului.
-A cerut să rămână singur cu el?Întreabă mama văzându-mi mutra, dau din cap în semn de da iar ea oftează ușurată. Bine că am ascuns cheia de la dulapul unde este arma.
-Chris și Caleb unde sunt?
-Pe Caleb l-am trimis până la magazin, trebuia să apară de mult. Chris cred că este încă în camera lui, îmi răspunde mama masându-mi umerii.
-Mamă, mă duc sus să vorbesc cu nemernicul ăla mic. Mă ridic de pe scaun și urc în camera fratelui meu. Chris se pregătea să iasă pe fereastră. Chris, ce faci? Aproape că strig de uimire.
-Olivia, vezi tu...eu...Caleb...argh.
-Christian Moore, nu pleci nicăieri până nu zici ce s-a întâmplat.
-Argh. Spune-i mamei că ai puțină treabă și că revi în douăzeci de minute. Ne întâlnim în fața casei doamnei Peterson. Apoi coboară pe geam afară. Rămân proastă preț de câteva secunde, apoi îmi scutur capul revenind la realitate. Cobor, mai degrabă fug, spunându-i din mers mamei că am puțină treabă. Chris aștepta în fața casei babei, exact cum a spus.
-Zi-mi un motiv pentru care nu te-aș sugruma chiar aici? Mi-am lăsat iubitul singur cu tata, tată care are o pușcă...
-Caleb are probleme. Mă sunase să îl țin de vorbă de la magazin spre casă,fiindcă se simțea urmărit. Însă, în timp ce vorbeam, telefonul posibil i-a căzut de la ureche, apoi am auzit niște bărbați vorbind, în cele din urmă o luptă. Vorbea în timp ce fugeam spre magazin, mă rugam ca fratele meu să nu fi pățit nimic grav. La câteva străzi distanță de casa noastră se afla un parc, acolo l-am găsit pe Caleb. Stând pe o bancă încercând să poată respira. Sângele îi curgea din gură, tremura când se atingea pe piept, semn că nemernicii l-au lovit cu picioarele în piept și burtă.
-Caleb, ești bine?Întreb atingându-i obrazul iar el tresare. Cine erau nemernicii ăia?
-Nu am habar. Tot ce mi-au zis a fost să îi tranzmit lui Devil, că următoarea persoană va fi iubita lui, dacă nu se îndepărtează de Montgomery. Cine dracu e Devil? Și cine mai e și Montgomery?
-Caleb, cred te-au confundat frățioare, răspunde Chris ajutându-l să se ridice.
-Ce vom face? Dacă mama îl vede așa...
-Caleb, ești în stare să urci în camera mea pe geam? Caleb șoptește un "aham". Perfect, mai ști acum patru ani când ne-am schimbat între noi? Exact asta vom face. Când nu m-a văzut mama pe mine bătut? Exact. Nu ai nicio rană pe față ca să își dea seama mâine când ne vom schimba iar.
