-Puiule, trezește-te, șoptesc încercând să îl trezesc. Iubitule, îți sună telefonul de zece minute încoace.
-Argh! Întinde mâna,pipăind, luând telefonul și răspunzând. Damian. Ce? Când dracului? Băga-mi-aș! Vin acum, nu scoate nicio vorbă până nu vin cu avocatul. Se ridică nervos din pat, îmbrăcându-se din mers.
-Ce s-a întâmplat?
-Un prieten are probleme cu poliția. Trebuie să îl ajut.
-Ai grijă scumpule, îmi înfășor cearșaful în jurul corpului și mă ridic sărutându-l.
-Iubito, ne întâlnim diseară. Apoi dispare la fel cum a apărut, ca prin magie. Off Doamne, ce are bărbatul ăsta? Pornesc televizorul și mă uit putin, însă îl sting văzând că nu este nimic interesant. Iau telefonul și vreau să o sun pe Vivian, însă în timpul ăsta mă sună Dean
"-Da?
-Liv. Umm! Uite, trebuie să vorbim ceva. Crezi că pot veni la tine pentru a discuta?
-Sigur Dean. Te aștept pe aici.
-Ok, în zece minute sunt acolo."
Numai mie mi-se pare ciudat? Ce mama naibii o mai fi făcut Vivian? Mă ridic din pat apoi mă schimb cu ceva mult mai lejer, nu înainte de a-mi face un duș scurt. Până să pornesc aparatul de cafea, soneria se aude în tot apartamentul.
-E deschis, strig turnându-mi un pahar cu lapte.
-Hey, mă salută morocănos Dean.
-Bună și ție. Dar ce ai pățit?
-Uite Liv. Trebuie să vorbim. Te-am văzut aseară, mă înec la auzul vorbelor sale. Te-am văzut cu Devil în club.
-Dean, îți jur că nu știam că era acolo. Nu am absolut nicio treabă cu el, încerc să mă apăr de ceea ce poate urma.
-Te cred. Uite, trebuie să ști anumite lucruri despre el...El nu se ocupă doar cu drogurile, așa cum se spune la știri. Ci și cu prostituția, ultimele persoane care l-au suparat pe Devil, se află undeva sub doi metri de pământ. Eu l-am supărat odată stricându-i un transport de droguri.Așa că vreau să stai cât mai departe de el. E clar Liv?
-Sigur Dean. O să am grijă. Vrei și tu o cafea?
-Nu mulțumesc, eu trebuie să plec,Daniel mă așteaptă la cafenea. Mai vorbim. Îl conduc până la ușă, după ce a ieșit am încuiat ușa în urma lui. Oare de ce nu îmi provoacă niciun fel de sentiment ceea ce tocmai am aflat despre el? De ce oare sunt așa indiferentă? Sorb o gură din cafeaua mea, strâmbăndu-mă atunci când realizez că n-am pus strop de zahăr în ea.
Vreau să aud toate astea din gura lui, nu din a altora. Însă, știu sigur că nu îmi va spune nimic, momentan.
Ceasul din perete bate ora șase după-amiază , iar Damian este plecat de câteva ore deja. Îmi scot telefonul și îl apelez, la primul ton, nimic, la al doilea, tot nimic. Când mă pregăteam să închid apelul, atunci a răspuns.
"-Da iubito?
-Hey, ești bine?
-Mda! Sunt încă prins la secția de poliție cu prietenul meu. Se pare că a bătut aseară pe cineva, destul de tare.
