-Tipul s-a dat la mine. Eram într-o seară în club și o chelneriță mi-a dat un bilet. Numele, numărul și hotelul unde stă.
-Și ce i-ai făcut?
-Inițial m-am dus de m-am certat cu el. Dar când am plecat din club, m-a dus acasă. Era destul de târziu, eram și beată. M-am amuzat considerabil când mi-a spus că el știe totul despre mine că este pus să... Oh Doamne! Damian, nu cumva...
-Ce?Ridic alarmat capul. Nu! Normal că nu.
-Mai bine. Dacă tot m-ai luat de la petrecere, să ști că îmi este foame, își scoate tocurile din picioare și le aruncă pe locul din spate.
-Vreo preferință?
-Pai la restaurant sigur nu merg îmbrăcată astfel. Deci, rămâne să mergem la un fastfood...
-Știu eu ceva mai bun.
Olivia POV:
-Deci, cum au fost?
-Atât de grozav, răspund cu gura plină. Până la urmă am ajuns la un stand de hotdog, ai naibii de buni.
-Ești murdară aici, îmi arată locul și șterg repede cu șervețelul.
-Gata? Se uită atent apoi sărută locul. Îmi simt obraji luând foc.
-Mai aveai puțin, deși eu nu am auzit, telefonul i-a sunat, a oftat însă a răspuns apelului. Acum? La dracu cu el! A făcut ce? Firar! O să fiu acolo în zece minute, reține-l acolo. Fără să îi dai de înțeles. A închis nervos telefonul apoi a oftat.
-Păi , atunci cred că voi lua un taxi...
-Ce? Nu! Uite, scoate două seturi de chei și mi-le pune în palmă. Du-te la apartamentul meu, voi termina repede.
-Ești sigur? Întreb referindu-mă la mașina lui.
-Da, am văzut cum conduci. Du-te, fă o baie dacă vrei, relaxează-te. În vreo patruzeci-cincizeci de minute termin.
-Ok, ai grijă, îl sărut pe buze și mă duc la mașină. Pe tot parcursul ăsta mă uitam în urma lui. Am urcat în mașină și am pornit, spre norocul meu am făcut doar zece minute. Am parcat mașina în primul loc liber și am coborât.
-Bună seara, mă salută politicos portarul, iar eu zâmbesc și dau ușor din cap.
De ce mă simt atât de ciudat când știu că mă aflu aici? Este chiar atât de greșit? Oftez și apasă mai tare decât trebuia butonul pentru ultimul etaj al clădirii. Până să se închidă ușile, o mână s-a strecurat între ele, împiedicându-le să se închidă, am apăsat butonul ca ușile să se deschidă.
-Scuze, nu te-am văzut, mă scuz în fața bărbatului care tocmai urcase în lift.
-Este ok. Tot etajul treisprezece ? Tot ce pot spune este un "aha". Tipul este destul de frumos, de ce să neg? Dar nu la fel ca Damian. Am ajuns să compar toți băieții cu Damian. Muzică din lift, te urăsc! În sfârșit ușile se deschid iar noi ieșim.
Bag cheia în broască și până să descui ușa, îl aud pe tipul ăla cum își drege vocea. Mă întorc spre el, iar el zâmbește ca un prost.
-Drăguțo, sigur nu ai greșit apartamentul?Întreabă arătând spre numărul apartamentului.
-Aham! Sigur.
