-Damian, desfă pumnul! Îmi ordonă Aiden și abia atunci am realizat cât de rău îmi curgea sângele. Mă ridic de pe fotoliu și mă duc la baie, unde îmi scot cioburile și îmi dezinfectez rana.
-De ce ai făcut asta Olivia? Grozav, acum am început să vorbesc și singur.
-Frate, eu o să ies. Trebuie să mă întâlnesc cu o fată, nu cred că vin în seara asta.
-Bine Aiden.
Acum am rămas și singur, ei bine, eu și gândurile mele. Mi-am aruncat hainele de pe mine, rămânând doar într-o pereche de boxeri și un tricou. M-am dus la bucătărie să îmi fac ceva de mâncare. Mi-e dor să o văd în bucătăria mea, având șorțul ăla pe ea... Argh...
Olivia POV
-Omule, ești nebun? De ce naibii nu mi-ai zis că Damian a fost eliberat? Mă abțin cu greu să nu țip la Alex, asta doar fiindcă în camera de alături se afla Rob. Și mai ales, de ce nu mi-ai zis că sunteți anchetați în așa ceva?
-Nu ți-am zis de mine și de tata fiindcă nu am vrut să te sperii. Iar cât despre Damian, ei bine, eu abia am aflat. Olivia, tipul ăla nu o să se aproprie de tine.
-Nici nu o să se apropie, el crede că noi doi suntem împreună, îți aduci aminte?Întreb sarcastică. Și puțin îmi pasă dacă se apropie de mine, dar de băiatul meu nu se atinge. Îți jur că dacă se aproprie de Robert, o să folosesc arma pe care mi-ai dat-o când a fost spartă casa vecinei.
-Olivia, unu, sunt gloanțe oarbe. Doi, nu cred că vrei să faci închisoare pentru el. Robert atunci cu cine va rămâne? Gândește lucid și apoi acționează.
-Alex, este adevărat ce se spune despre bani și dovezi? Întreb așteptând un răspuns, un răspuns care nu mai venea. Tăcerea este și ea un răspuns. Am pufnit așa că m-am ridicat de la masă.
-Olivia, unde te duci?
-Voi sta la Vivian pentru ceva timp.
-Nu , nu poți sta la Vivian. Liv, nu poți pleca, mă apucă dureros de mână , strângând.
-Privește-nă! Îmi trag mâna din strânsoarea lui și mă duc să împachetez tot ce am pe aici , nu înainte de a îi suna pe Dean și Vivian să vină după mine. Voi sta câteva zile la ei, apoi poate îmi voi găsi un apartament la un preț rezonabil.
În jur de trei ore am terminat de strâns și împachetat tot ce aveam, asta cu ajutorul lui Dean și al Vivianei. În cele din urmă mă aflu în mașină lor, cu Rob dormind în brațele mele.
Cred că este în jur de ora zece sau unsprezece seara, iar telefonul meu sună. Oftez silențios apoi răspund.
"-Da?
-Liv?Se aude vocea înfundată a lui Aiden.
-Aiden, ești bine?
-Nu...tușește...Liv, vino până în apartamentul meu. Te rog.
-Acum?
-Te rog. Trebuie să vorbesc ceva urgent cu tine.
-Off fie. În cinci minute sunt la tine."
L-am așezat pe Rob pe patul din dormitorul aflat liber, apoi am ieșit din cameră ducându-mă la cei doi care stăteau în bucătărie.
