Capitolul 9

15.7K 883 71
                                    

-Chiar vrei ca eu să cred asta, odată ce tu mi-ai ascuns faptul că ti-o trăgeai cu verișoara mea? Încerc să mă ridic din pat însă amețelile nu mă lăsau. Blestemată să fi gripă.

-Iubito, îți jur, ce a fost între mine și Vivian s-a terminat. Și nu am simțit nimic pentru ea. În astea trei săptămâni cât am stat fără tine, am simțit că înnebunesc. Fără să te văd, fără să îți aud vocea, fără să te pot atinge. Se aproprie  iar eu doar încerc să mă feresc de el. Mă trage în brațele sale, strângându-mă ca si cum ar fi ultimul lucru pe care îl face. Țineam mâinile pe lângă corp, nevrând să îl îmbrățișez, însă în momentul în care l-am auzit suspinând mi-am încolăcit brațele în jurul său. Un singur lucru am observat schimbat la el, parfumul său puternic dar cu tentă dulceagă. Acel parfum al pielii sale care mă înnebunea a dispărut,  fiind înlocuit de mirosul de țigări și alcool. Ca și cum astea trei săptămâni ar fi fost închis într-o cameră unde doar se fuma și se bea. Mi-a dat drumul din îmbrățișare și l-am putut privii adânc în ochii. Parcă nu era el, ochii îi erau roșii, cearcăne prezente. Omul ăsta chiar mă iubește?

-Damian...Ești cumva...drogat?Întreb sperând să mă insel.

-Până acum efectul drogurilor a trecut. Deci e adevărat?Mi-am plimbat vârfurile degetelor peste fața lui, alunecând spre gât.

-Damian, mai bine ai face o baie. Miros îngrozitor a țigări. Dă din cap și mă ascultă  ducându-se în baie. Oftez și mă chinui să mă ridic din pat, trebuie să îi duc câteva schimburi. Când au dormit frații mei aici au mai rămas  câteva haine prin dormitorul ăla. I-am luat o pereche de pantaloni scurți de trening și un tricou.

Am bătut în ușă, însă nu s-a auzit nimic așa că am intrat. Damian era aflat în cada, sub muntele de spumă, se uita la mine ciudat văzându-mă cu haine de bărbat în mână.

-Frații mei au dormit aici câteva zile. Zic așezându hainele pe marginea chiuvetei. M-am apropriat de el iar el m-a tras, astfel căzând în cadă, îmbrăcată așa acum eram. Mă săruta iar eu îi răspund deși hainele erau acum lipite de mine. Mi-a fost dor de asta, reușesc să spun printre săruturi.

-Și mie, dar mai dor mi-a fost de asta, îmi apucă marginea tricoului și îl trage peste cap, rămânând astfel doar în lenjeria intima. Ce zici, ieșim? Dau din cap că da iar el se ridică odată cu mine.

*****

Îmi ridic capul de pe perna căutându-l pe Damian cu privirea,însă nu era acolo. Când eram pregătită să mă înjur pe mine însămi că am avut încredere în el, apare pe ușă.

-Te-ai trezit. Grozav, îți este foame?Mă uit surprinsă la el și șoptesc un "mda". Să te îmbraci și apoi vi în bucătărie.

Îmi iau halatul pe mine și apoi îl urmez în bucătărie. Nasul îmi era răsfățat cu un miros dulceag, Damian a pregătit micul dejun. Ouă și bacon, clătite cu sirop de arțar și afine și nelipsita cană de cafea proaspăt făcută.

-Vreo ocazie specială?Întreb zâmbind, așezându-mă la masă.

-Faptul că ești a mea. Strâmb din nas din cauza faptului că iar mă consideră un obiect, însă îl las așa.

-Ceva planuri azi?Iau o înghițitură din cafea.

-Nimic stabilit. De ce? Ai tu ceva în cap?

Apartament 69 IIIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum