Lucrurile bune, necesită timp - MinSung

Capitolul 5

—————————————
Capitolul 5: Grijă
—————————————

: Nanami era așezat pe măsuța de examinare, unde veterinarul îi examina fiecare rană în parte. Jisung a fost plăcut surprins să vadă că pisoiul era foarte cuminte, nu mieuna, nu zgâria și nu fugea. Lee Know simți că pisoiul era atât de cuminte căci avea încredere în Han, iar prezența omului, era tot ce avea nevoie Nanami pentru a ști că era în siguranță. Când veni timpul vaccinului, Jisung își acoperi ochii și așteptă ca totul să se termine, însă Minho, observând gestul neașteptat al blondului, își plasă mâna dreaptă pe umărul acestuia urmând să mângâie ușor motanul. Odată ce vaccinul a fost făcut, următorul pas a fost să îi facă carnet de sănătate, puiului ce avea 5 luni.

— Deci, numele motanului rămâne Nanami?
: Întrebă veterinarul privindu-i pe cei doi băieți.
— Oh, da, acest nume este perfect.
: Răspunse blondul zâmbind larg.
— Înțeleg, a-ți ales acest nume împreună?
: Întrebă din nou veterinarul.
— Eu am venit cu două obțiuni, iar el a ales unul.
— În regulă și, cum vă numiți?
— Eu sunt Han Ji-Sung.
— Iar prietenul tău?
— Lee Min-Ho.
: Răspunse brunetul înaintea blondului ce sigur ar fi spus că nu erau prieteni.

: Carnetul de sănătate, vaccinul și examinarea rănilor au fost finalizate cu succes, Nanami fusese foarte cuminte, nu dramatizase și nu zgâriase. Lee Know a plătit totul, medicamentele, toată ședința în sine, mâncarea, o zgardă și o lesă și câteva jucării.
: Deși Jisung era sigur că pisoiul nu va pleca de lângă el, a decis totuși să îi pună zgarda de care agățase lesa, apoi o luă la pas în fața celui mai mare. Blondul mai avea puțin și țopăia la cât de încântat era având în vedere faptul că putea să-l păstreze pe Nanami, iar Minho nu era prea vorbăreț cât să îl facă să se simtă poate inconfortabil. Cu toate acestea, Han nu se putea opri din zâmbit atunci când îl privea pe Lee Know sau pe Nanami.
: Brunetul începu să râdă când văzu că puiul mergea țanțoș alături de blond, de parcă era de asemenea fericit. Băiatul mai mic dorea să meargă acasă pentru a-i pregăti pisoiului mâncare și în cele din urmă să îi dea medicamentele, însă cel mai mare veni cu o idee:

— Să mergem la un restaurant drăguț? Nanami se va împrieteni cu alte animale.

: Han se opri pe loc și îl privi pe Lee Know confuz. Acesta îl privea deja, cu un zâmbet drăguț pe față și, atunci blondul îl privi pe Nanami ce parcă-l ruga cu ochii săi mari și verzi ca jadeitul, să-l asculte pe brunet de această dată. Jisung oftă și rosti:

— În regulă, să mergem.
— E aproape deci vom ajunge rapid.
: Spuse brunetul și îl apucă de mână pe blond.

: Jisung se lăsă condus de Lee Know până la restaurant. Ajunși acolo s-au așezat la o masă, blondul fiind surprins de frumusețea locului în care se afla cât și de animalele ce se aflau acolo. În acel restaurant, erau câini, pisici, porcușori și multe alte animale ce erau cu stăpânii sau ce stăteau pur și simplu acolo, căutând un stăpân.

— Ce e locul ăsta?
: Întrebă blondul privind toate animalele și decorațiunile frumoase din interiorul restaurantului.
— Aici, mulți oameni vin cu animalele lor de companie sau, adoptă animale. Poți servi mâncare și băuturi răcoritoare fiind înconjurat de animale prietenoase și bine crescute.
: Îi răspunse brunetul luând în brațe un pui de Amstaff ce se împrieteni cu Nanami.
— Dumnezeule, ăsta este cel mai frumos loc în care am fost vreodată...
: Spuse Jisung și începu să se joace cu Nanami și puiul de Amstaff.