Lucrurile bune, necesită timp - MinSung

Capitolul 9

_______________________________

Capitolul 9: Adopția
_______________________________

🎵We're whispering in circles again
We're using different words, same meanings
You ask me if this love is worth the end
Ooh-ooh-ooh-oh
You know that I've been broken before
I know that you could break me more
My instinct is to run before my heart is torn
Try to hold my defences and hide behind my walls
But when I hold onto you, I can't help but let them fall...🎵

: Minho ieși din cameră auzind vocea iubitului său. Acesta cânta o melodie pe care nu o auzise până acum, însă se opri când realiză că este ascultat.

— De ce te-ai oprit? Ce melodie e?
— E o melodie de Kaneen Te...se numește Scars.
— Vocea ta e minunată iubitule.
: Spuse Minho aplaudând
— Mersi...sper că nu te-am trezit eu.
: Spuse Jisung lăsând chitara jos privindu-l pe iubitul său.
— Nu, nu m-ai trezit tu, dar mi-ar fi plăcut să o faci.
: Răspunse brunetul așezându-se lângă blond sărutându-i ușor buzele.

: Jisung zâmbi și îl îmbrățișă strâns pe Minho.
— Ei bine, cred că ar trebui să ne pregătim să mergem la orfelinat.
— Minho, tot mi se pare atât de devreme...dacă nu voi fi un părinte bun pentru copilul nostru?
— Nu te stresa prea tare Jisung, totul va fi bine. Ești un părinte bun chiar și pentru copilul altuia.
— E diferit atunci când e copilul celui mai bun prieten. Când vom avea copilul nostru va fi mai dificil...
— Nu te mai gândi la asta iubitule, te voi ajuta, vom fi niște părinți minunați. Mai știi ce mi-ai spus ieri seară?
— Nu dormeai?
— Nu, iar ce ai spus tu, mi-a dat curaj. Eram la fel de îngrijorat ca tine, dar crede-mă, vom fi împreună în asta. Îți promit.

: După acea conversație Han a prins puțin curaj, astfel abia aștepta că prietenul său cel mai bun să se trezească.
: Nu peste foarte mult timp, Hongjoong ieși din cameră cu un zâmbet larg pe față și se așeză pe canapea uitându-se în telefon.

— Ce e cu zâmbetul ăsta?
— Han, ești treaz. Uite!
: Răspunse Hongjoong arătându-i o poză blondului, cu Eden ce dormea îmbrățișat strâns de Seonghwa.
— Ce drăguț! Ți-ai pus poza asta pe fundalul telefonului?
: Zâmbise larg Jisung.
— Da, nu-i așa că sunt drăguți? Tată și fiu. Poate pare ciudat că Eden e atât de iubit chiar dacă e de puțin timp în familie, însă e un copil atât de bun și de pur...uneori mă întreb dacă sunt un părinte bun pentru copilul meu...
— Hei, Hongjoong, am vorbit cu Eden ieri înainte să cântăm, e îndrăgostit efectiv de tot ce-l înconjoară și îmi vorbea doar de voi doi. A zis că niciodată nu s-a simțit atât de iubit.
— Serios?
: Întrebă Hongjoong cu lacrimi în ochi.
— Serios. Tu și Seonghwa sunteți părinții lui și se bucură atât de mult.
— În regulă, hai să mergem să-ți găsim copilul.
— Poftim? Atât de rapid? Nici nu s-a trezit Seonghwa.
— 3, 2...1.
— Hongjoong, mai lăsăm copilul să doarmă?
— Îl voi lua în brațe când plecăm, pregătește-te.
— Ai numărat cumva și s-a trezit?
— Seonghwa se trezește mereu la 6 fix. M-am obișnuit deja cu asta.
— Ciudaților...
— Unde e Minho? S-a pregătit?
— E în duș. Merg să îi aleg niște haine.

: Astea fiind spuse, blondul îi pregăti câteva haine iubitului său și le așeză pe un scaun în fața ușii de la baie. Hongjoong urmărea toată scena foarte confuz. Apa se opri și atunci Minho deschise ușa puțin și scoase mână pentru a apuca hainele de pe scaun.

— Nici nu i-ai zis că le-ai adus...
: Spuse Hongjoong confuz.
— Ei bine, s-a întâmplat odată să mă roage să îi aduc niște haine și nu eram împreună,  așa că i le-am pus pe un scaun în fața băii, le-a luat de acolo și de atunci știe că îi aduc haine pe scaun în fiecare dimineață.
— Și ziceai că eu sunt ciudat că număr 3 secunde înainte să se trezească Seonghwa.