Lucrurile bune, necesită timp - MinSung

Capitolul 7

_________________________________

Capitolul 7: Eden
_________________________________

: Trecuseră de mai bine de trei săptămâni în care Jisung și Minho erau de nedespărțit. Han Jisung în sfârșit simțea că viața sa s-a schimbat radical. Era atât de fericit încât nu s-a putut abține să nu facă ceva în sfârșit pentru iubitul său. Așa că l-a chemat pe Hongjoong la el cât Seonghwa și Minho erau plecați.
: Șocul lui Han a fost când prietenul său cel mai bun, pe care nu-l mai văzuse de ceva timp, intră în casa sa cu un copil de mână.

— Ehm...Hongjoong ce se întâmplă?
— Ei bine...el e Eden. Băiatul meu.
— Stai, stai, nu am înțeles bine. Ce tocmai ai zis?
— Eu și Seonghwa ne chinuiam de un an și puțin, să adoptăm un copil și în sfârșit am reușit. Eden, salută te rog.
— Bună ziua.
: Salută băiatul din spatele lui Hongjoong.

: Hongjoong își privi băiatul fericit și începu să îi mângâie capul. Blondul era în șoc. Analiza copilul din cap până în picioare. Avea trăsături frumoase, într-un mod straniu, semăna puțin cu Hongjoong. Jisung se așeză în genunchi lângă Eden, încercând să nu-l intimideze și întinse mână ușor spre el spunând:

— Bună Eden. Ești foarte drăguț, câți ani ai?
— 6 ani.
— Oh, în regulă. Și ce îți place să faci?
— Îmi place muzica și desenul.
— Adorabil, Hongjoong, dacă nu ai grijă de copilul ăsta, te voi bate măr.
— Normal că voi avea grijă de el. E copilul meu și al lui Hwa de vreo 2 săptămâni și deja s-a obișnuit cu noi. Nu-i așa Eden?
— Îmi place mult la papa acasă.
: I se adresă băiatul lui Jisung.
— Asta este foarte bine, dar să știi că și mie îmi place muzica. Cânt la chitară.
— Wow, mă poți învața și pe mine?
— Sigur.

: Hongjoong zâmbi și îl lăsă pe Eden cu Jisung pentru câteva momente. Băiatul era destul de timid și era speriat de adulți, însă în aceste două săptămâni copilul începu să prindă încredere în noii săi părinți. Era desigur, mai atașat de Hongjoong care juca un rol important, ca o mamă. Bineînțeles, părinții săi erau amândoi bărbați și înțelegea acest lucru, însă, Hongjoong emana o latură feminină atunci când stătea cu el, așa că se atașase mult de papa. El începuse să îl numească pe Hongjoong, papa, iar pe Seonghwa tata. Chiar dacă e exact același lucru, știa că i-ar fi făcut confuzi pe cei doi bărbați.
: Hongjoong se simțea în sfârșit împlinit căci își facuse o familie. El și Seonghwa nu erau căsătoriți căci amândoi au ajuns la un comun acord să facă acest pas, când vor avea un copil, ca acesta să facă parte la nunta lor.
: Minho aflase de mult de dorința celor doi, așadar nu a fost prea surprins când a aflat că în sfârșit, cei doi prieteni ai săi au reușit să adopte un copil. Jisung, a aflat ultimul însă era deja fericit să vorbească cu Eden, care era un copil isteț, politicos, ascultător și talentat.

— În regulă, Hongjoong, te-am chemat aici pentru că am nevoie de ajutorul tău. Minho e plecat cu Seonghwa deci avem timp să pregătim împreună ceva ca să îl surprindem pe Lee Know. De asemenea, facem asta împreună, deci poate fi o surprinză pentru amândoi.
— La ce te-ai gândit?
— Păi, să facem o mică petrecere. Să gătim cina, căci din câte am înțeles se întorc diseară acasă.
— În regulă, ce ai până acum?
— Baloane...
— Dumnezeule o să ne ia o veșnicie. Eden, vrei să-l ajuți pe papa și pe unchiul Jisung să pregătească ceva pentru tata și unchiul Minho?
— Da, da, vreau!
: Strigă băiatul țopăind de bucurie.

: Hongjoong își privi băiatul cu dragoste și îl luă în brațe. Eden era un copil drăguț, pur, isteț și cuminte. Nu ieșea din cuvant și era prietenos. Iubea animalele și avea multe hobby-uri, ceea ce îl încânta la culme pe Hongjoong. Era mândru pentru faptul că în sfârșit a putut face un pas uriaș spre un viitor frumos cu Seonghwa și, un pas uriaș pentru viitorul unui copil ce fusese abandonat într-un orfelinat. Era emoționat în fiecare zi de când adoptase copilul, a avut impresia că băiatul nu va fi fericit, va judeca și va fi un copil alintat, însă Eden era opusul a ceea ce credea Hongjoong. Seonghwa și el se îndrăgostească instant de copilul cu părul castaniu.
: Seonghwa îi povestea mereu câte planuri de viitor are pentru copil și cât de încântat este de alegerea făcută. Se comporta exemplar și era un tată minunat pentru Eden.

— Papa, când voi merge la școală?
: Întrebă băiețelul care era cu mâinile în aluat și plin de făină pe toată fata.
— Vrei să mergi la școală scumpule?
— Normal că vreau! Vreau să îmi fac mulți prieteni și să învăț.
— Păi, cred că ai vârsta potrivită pentru a merge la școală așa că vom vorbi cu tata despre asta.
— Păi, cred că îl poți da la școala gimnazială din apropierea casei mele. Când vei fi ocupat, voi merge să îl iau eu de la școală, apoi, vom veni să faci temele și să înveți să cânți la chitară, ce zici Eden?
— Da, da!
: Spuse copilul și începu să bată din palme.

: Jisung și Hongjoong au început să râdă când au văzut că băiatul aplauda și făina de pe mânuțele sale era peste tot pe masă și pe șorțul său. Hongjoong îi prinse mânuțele și se așeză în genunchi privindu-l cu drag, începând să îl curățe de făină. Chicotind, băiatul îi oferi tatălui său un pupic pe nas, apoi îl trase pe Jisung lângă el și îl pupă pe obraz. Hongjoong era pur și simplu topit de drăgălășenia copilului.

— Păi, cred că acum vom pune prajitura în cuptor și așteptăm.
: Spuse Jisung și după ce puse prăjitura în cuptor, se așeză pe canapea.

: Eden se juca cu Nanami și Aki, cât timp Hongjoong și Jisung vorbeau. Între timp, prăjitura a fost scoasă din cuptor, baloanele au fost umflate și confetele erau pregătite. Tot ce mai aveau de așteptat era sosirea lui Seonghwa și a lui Minho.