Lucrurile bune, necesită timp - MinSung

Capitolul 6

________________________________

Capitolul 6: Promisiune
________________________________

: Se lumină de zi, iar razele soarelui se strecuraseră printre jaluzele, trezindu-l pe Minho. Acesta deschise ochii și privi persoana ce dormea și-l ținea strâns în brațe. Brunetul zâmbi și îi sărută ușor fruntea celui blond apoi încercă să se ridice din pat, nefiind pregătit să fie tras de mână.
: Brunetul îl privi pe cel adormit cum se ridică la marginea patului și fu surprins să fie din nou tras mai aproape. Minho nu și-a putut ține echilibrul și a căzut peste Jisung, auzind vocea timidă a băiatului:

— Nu pleca...nu vreau să rămân singur.
— Jisung, stai liniștit, nu mai e furtună afară. Azi va fi cald, poți să te odihnești liniștit.
— Mai stai puțin...te rog?
: Rostise blondul luându-l în brațe pe cel mai mare.

: Minho simți cum inima îi ieșea din piept, se simțea atât de rușinat dar atât de bine. Bătăile inimii sale erau atât de puternice încât aproape că nu se mai putea abține. Când fu aproape să clacheze, reuși să se mai abțină odată și îl luă pe blond în brațe și începu să îi mângâie spatele. Lee Know expiră ușurat că nu făcuse vreo prostie ca să-l sperie pe Jisung.
: Blondul simți o căldură în piept, inima începând să îi bată cu puterea. Era o tensiune atât de ciudată între el și Minho încât nu-și putea da seama ce simțea cu adevărat, dar un lucru era cert, nu dorea ca acel moment să se termine vreodată.
: Momentul a fost distrus de Nanami și de Aki, ce făceau atâta gălăgie jucându-se prin toată casa. Atunci, Minho se desprinse din îmbrățișarea strânsă și îl privi pe Jisung cu drag. Dându-i firele de păr ce-i acopereau fața celui mai mic, rosti:

— Mă duc să pregătesc micul de jun, tu, odihnește-te mai mult. În regulă?
— Da...
: Răspunse Jisung timid, privindu-l pe Minho în ochi, parcă absorbit cu totul de brunet.

: Cu ochii mari și calzi, Han îl privea pe Lee Know care se îndrepta spre ușă. Cu un zâmbet strâmb, Minho deschise ușa și plecă în bucătărie. Atunci, băiatul cu părul de aur prinse momentul perfect să-l sune pe Hongjoong.

— Ascultă-mă hyung, există o problemă...
— Ce s-a întâmplat?
— Ieri, a fost o furtună și m-am speriat, iar Minho a dormit în camera mea.
— S-a întâmplat ceva între voi?
— Poftim? Nu!
— Atunci care e problema?
— Hyung...îmi arde inima și sufletul de fiecare dată când îl privesc...vreau să fiu aproape de el încontinuu, nu l-am putut lăsa să plece azi din cameră, dar acum că a plecat să facă micul de jun, am zis să te întreb: ce se întâmplă cu mine?
— Oh, asta e dragoste Jisung. Te îndrăgostești.
— Poftim? Nu, nu e adevărat! Asta ai pățit și tu cu Seonghwa?
— Oh, da. M-am luptat cu sentimentele mele, încercând să le resping, până am clacat și l-am sărutat. Norocul a fost că sentimentele erau aceleași.
— Hyung...asta e atât de frumos...Dumnezeule, au!
— Ce ai pățit?
— Mi-am imaginat asta...am căzut din pat...
— Cu Minho?
— Mhm...
— Atunci acceptă ce ești și cine ești. Iubește fără să te temi. Sunt absolut sigur că Minho simte exact același lucru.
— Înțeleg...oh, trebuie să plec, Minho a făcut micul de jun. Să nu afle nimic din ce ți-am zis, îi voi spune eu...cândva...
— În regulă, poftă bună.

: Când fu strigat, Jisung se ridică din pat și alergă până în bucătărie. Salută politicos și începu să se joace cu Nanami și Aki.

— Hai să mănânci, spală-te pe mâini.

: Jisung făcu exact cum i s-a spus. A început să mănânce cu poftă. Mâncarea era excelentă. Minho îl privea încântat și începu să chicotească când blondul se murdarise tot la gură.

— De ce râzi?
— Te-ai murdărit la gură.
— Oh, scuze.
: Spuse blondul și încercă să se șteargă.
— Pentru ce îți ceri scuze? Nu-ți mai cere scuze pentru absolut orice. Nu e cazul.
: Spuse brunetul și luă un șervețel de pe masă. — Cere-ți scuze pentru ceva care chiar contează și e important. Atâta timp cât nu faci nimic grav, nu-ți cere scuze.
: Contină brunetul stregând gura blondului.

: Jisung tăcu și ascultă bătăile inimii. Nu știa dacă era doar inima lui, sau și inima brunetului. Îl privea timid pe Minho în timp ce inima îi era nebună. Simțea cum sufletul îi se calma, se simțea în siguranță cu Lee Know.
: Lee Know auzi bătăile puternice ale inimii băiatului mai mic și își puse mâna pe pieptul acestuia.

— Bate ca nebuna.
— Hyung...
— Știu. Voi aștepta să fii pregătit.
— Îți mulțumesc, dar...
— Și inima mea bate ca nebuna.
: Spuse Minho și luă mâna blondului făcându-l să asculte cu atenție.

: Atunci Han începuse să-și piară răbdarea. Se apropie ușor de cel mai mare și îl sărută timid. Brunetul, surprins îi răspunse blondului la sărut. Tensiunea era una puternică și Han simțea că o ia razna. Inima putea să-i iasă din piept în orice moment. Era primul sărut pe care îl avusese vreodată. Minho își plasă mâinile pe gâtul blondului acesta prizându-l pe brunet de bluză. Era un sărut timid dar atât de frumoa și plăcut. Când au rămas fără aer s-au dezprins și s-au privit unul pe altul preț de câteva secunde. Zâmbetul tâmp al lui Minho îl făcea pe Han să se simtă atât de rușinat încât băiatul și-a fixat privirea pe mâncare.
: Minho, văzând gestul blondului, îi prinse bărbia cu două degete și îi lăsă un pupic pe buze, rostind:

— Haide să mâncăm.

: Han a dat din cap și a început să mănânce în continuare cu poftă. Minho îl privea analizându-l din cap până în picioare și nu se putea opri din a zâmbi. Se simțea ciudat că nu a putut face el, primul pas, însă se simțea fericit în același timp, căci, acum era sigur de sentimentele blondului și putea să-l sărute fără să se mai abține, fără grija că ar putea să clacheze și să-l sperie.

— Fii iubitul meu.
: Rosti brunetul dintr-o dată, observând că Han se înecă cu apă după ce începu să vorbească.
— P-poftim? Serios?
— Da, vreau să fiu cu tine, să te privesc zilnic, să îți gust buzele...nu vreau să mă mai abțin din a te săruta, nu pot să mă prefac că nu simt nimic pentru tine...vreau să îți fiu alături la bine și la greu, vreau să-i creștem pe Nanami și Aki împreună, vreau să fiu al tău și numai al tău.
— Voi fi iubitul tău, dar trebuie să-mi promiți, că nu te vei supăra pe mine dacă voi vrea să stau lipit de tine încontinuu.
— Îți promit!