Povestea unei puştoaice FINALIZATĂ

Mai e vreun rost?

Rămân singură timp de câteva minute iar pe uşă intră bunica şi Trip.
-Abbiee,albinuţa mea,ce s-a întâmplat?Eşti bine?întreabă bunica îngrijorată.
-Bunico,sunt bine. M-am lovit puţin la cap,dar sunt bine.Mâine îmi vor da drumul.
-Doamne ajută!Dar cum s-a întâmplat?intervine Trip.
-Deci..aseară am fost la o petrecere cu Tobi.
-Ce ţi-a făcut ăsta?spune Tobi puţin nervos.
-El..nimic.El a fost alături de mine tot timpul acesta. Doar că mie mi s-a făcut rău la petrecere şi am decis să merg acasă.Taxiul a parcat pe partea cealaltă a străzii..iar eu nu m-am asigurat şi iată-mă aici.
-Abbie,Abbie. Să ai grijă de tine!Te aşteptăm mâine acasă,spune bunica şi mă sărută oe frunte.
Cei doi îmi dau o îmbrăţişare zdravănă şi ies din salon.
Rămân singură. Mă întind pe spate şi privesc tavanul. Îmi era dor de Tobi. Dar totuşi acel pariu ne-a schimbat relaţia..El mi-a zis că pe parcurs a început să mă iubească..nu ştiu ce să mai cred.
Închid ochii. Aţipesc vreo câteva minute ,când un mesaj mă trezeşte.Era Anonim.

Anonim:Micuţo,te simţi bine?
Abbie:Nu te interesează.Cine eşti?
Anonim:Sunt. Aseară..
Abbie:Ce?
Anonim:De ce ai fugit?
Abbie:Nu te priveşte.Apăi tu de unde ştii?
Anonim:Ee..cine nu o cunoaşte pe Abbie.Micuţa Abbie.
Abbie:Tipule sau tipo,ştii ceva. Arată-ţi tu faţa aia mai bine şi vorbim după. Sau ţi-e frică de "Micuţa Abbie"?
Anonim:Sunt un tip.Tu mă cunoşti Abbie.Şi ştiu multe despre tine. Multe..
Abbie:Să-ţi fie de bine. Poţi să scrii o carte despre mine. Acum lasă-mă să dorm.
Anonim:Aş scrie romane despre tine. Te simţi bine?
Abbie:Daa..mi-am înfipt un băţ în cap..nimic mai mult. Pa.
Anonim:Micuţo...
Soarele asfinţise. Era ora 20.
Telefonul îmi sună.

Apel efectuat

Tobi:Bună frumoaso,eşti bine?
Eu:Da..
Tobi:Ai nevoie de ceva?
Eu:Nu..
Tobi:Voi veni mâine după tine.,bine?
Eu:Ok.Să-mi aduci nişte jeleuri mâine.
Tobi:Îţi aduc. Te iubesc!
Abbie:Şi eu!
Tobi:Să te odihneşti!Noapte bună!Somn uşor!
Abbie:Noapte bună!
          
                     Apel terminat

Mi-am luat ursuleţul,m-am acoperit cu o pătură şi m-am culcat.
De dimineaţa ,la ora 9, se aud nişte paşi în cameră. Mă ridic somnoroasă din pat şi deschid ochii.Era Tobi. În mână ţinea un buchet mare de trandafiri roşii.
-Neaţa,spune Tobi.Ţi-am spus că voi veni după tine.
-Neaţa,spun eu somnoroasă.Ce făceai aici?
-Te priveam.Eşti frumoasă când dormi.
-Da ştiu,spun eu amuzată.
-Uite,trandafirii ăştia sunt pentru tine.
-Mulţumesc..dar întrenarea mea este:Mai are vreun rost,Tobi?
-Un rost să ce?
-Un rost să fim împreună.
-Abbie..
-Nu Tobi..totul s-a schimbat după seara aceea. Pariul..de ce ai vrut să-ţi baţi joc de mine?
-Abbie..ai înţeles greşit.Nu am avut intenţia să-mi bat joc de tine..
-Tobi..s-a terminat.
-Abbie..te rog..gândeşte-te bine.
-Decizia e luată. S-a terminat. Prieteni,doar prieteni.Mi-e greu să zic asta dar nu vreau să sufăr mai târziu.
-Bine..prieteni..
-Prieteni.Acum mă duci acasă?
-Sigur.
.........................................................

Întrebare:Cine credeţi că este "Anonimul"?
Cititorul care va răspunde primul/prima ,îi voi dedica următorul capitol.Pupiciii:*♥