Razele soarelui îmi ating pleoapele.Îmi ridic capul şi dau de ceva tare.Era Tobi.Hmm..ce bine a fost în braţele lui..Deschid ochii şi-l analizez din cap până-n picioare.Avea o pereche de pantaloni scurţi gri şi un tricou alb care îi scoteau în evidenţă pătrăţelele.Părul era ciufulit,ceea ce îi scotea în evidenţă ochii lui verzi.Se întoarce spre mine şi mă sărută pe frunte.
-Bună dimineaţa,soare!
-Neaţa,soare,spun eu puţin adormită.
-Ai dormit cam mult,nu crezi?
-Eh..m-am simţit în al nouălea cer.
-Tobi face minuni,crede-mă,spune el amuzat.
-Chiar că da,şi bufnesc în râs.
-Au,ce dulce eşti când dormi.
-M-ai privit în timp ce dormeam?
-Da,eşti aşa de drăguţă..chiar dacă mă mai loveşti cu mâinile şi picioarele când dormi.
-Îh..ă..da.
-Te iubesc!
-Şi eu!
Mă ridic din pat şi merg în baie să-mi fac rutina de dimineaţă,iar Tobi rămâne întins pe pat.
Îmi aleg ceva lejer,o pereche de pantaloni scurţi negrii,un tricou gri şi teneşii mei.
-Hei!Ai adormit?spun eu uimită.
Şi nimic,niciun răspuns ,niciun mormăit,nimic.
Iau o pernă uriaşă şi încep să-l lovesc jucăuş în faţă.
-Ce?Ce?
-Ai adormit,spun eu amuzată.
-Îh..
-Hai hai,treci jos la masă.
-Bine bine,spune Tobi şi îşi dă într-un mod ironic ochii peste cap.
Mă ia în braţe şi coborâm în living.
Masa era deja pregătită de bunica,bineînţeles.
Ne aşezăm la masă,iau o gură de mâncare,iar Tobi adaugă:
-Ce e mâine?
-Joi.
-E decât joi?
-Da.
-Nu uiţi tu ceva?
-Habar n-am,spun eu puţin derutată.
-E ziua ta ,nebuno.Faci şi tu 16 ani.Hmmm..ce repede ai crescut.
-Ne cunoaştem doar de câteva luni,bufnesc în râs.
-Eh,Abbie vorba vine.
-Bingo!
-Ce zici de o întâlnire?
-Sure.
-Ok.
Terminăm de mâncat ,iar Tobi trebuia să plece.Mă sărută,mă îmbrăţişează şi îmi şopteşte cu îngrijorare:"Să ai grijă de tine!".
Îl conduc până la poartă,apoi mă întorc în camera mea.
Primisem un mesaj.
În gândul meu:"Iar tu Anonimule?"
Nici nu trebuia să mai deschid mesajul pentru că ştiam că el.era.
Anonim:Bună,ce a fost cu gestul acela?
Primit la 10:55
Eu:What?
Văzut la 10:56
Anonim:De ce ai fugit?
Primit la 10:57
Eu:Te priveşte?
Văzut la 10:58
Anonim:Da,normal că mă priveşte.
Primit la 10:59
Eu:Cine eşti Anonimule?
Văzut la 11:00
Anonim:Mă cunoşti..nimic mai mult.Serios...m-ai uitat aşa de repede?
Primit la 11:01
Eu:Wtf?!Cine eşti?
Văzut la 11:02
Eu:Îmi spui azi?
Văzut la 11:02
Eu:Ok..nu vorbeşti?Bine..atunci uită-mă.
Văzut la 11:03
Arunc telefonul.Iau o pernă şi-mi aşez capul.Mă gândeam la Anonim..oare..ar trebui să-i spun lui Tobi?Nu ştiu..
Ar trebui să nu mă mai gândesc şi să fiu atentă cu Tobi.
Îmi iau geanta,Iphone-ul şi căştile şi merg spre cafenea.
Mă aşez la o masă,îmi comand o cafea şi o brioşă şi încep să mă gândesc la ziua de mâine.
Cafeaua ajunge.La masa apăruse chelnărul acela ce mi-a cerut numărul de telefon.Mi-a adus cafeaua şi mi-a zâmbit.
-Văd că te-ai întors..spune el rânjind.
-Stay chill,baby.Nu am venit aici pemtru tine,dacă nu aţi face aşa de bune brioşele astea.
-Dar ce baby am zis eu că nu te cred?spune chelnărul şi râde în hohote.
-Baby,dispari!
-Bine,baby,spune el pe un ton gen:"Mi-ai distrus visele".
Îmi îndes cafeaua pe gât ca să scap mai repede.
-Uite ăsta e numărul meu de telefon..
-Bine..
-Să mă suni..
-Mai vedem..ţi-aş transmite să nu te bucuri prea mult.
-O vai..
Îmi termin cafeaua şi ies cu paşi mari şi grăbiţi din cafenea.
Se făcuse 13:00..mă plictiseam de moarte.Voiam să-l sun pe Tobi,dar probabil era obosit aşa că mai bine nu îl sunam.În oraş nu aveam ce face..aşa că am plecat acasă.M-am schimbat în hainele de casă şi m-am instalat pe canapeaua din living.Şi...am adormit.
____________________________________
Heii.Am reuşit să scriu şi azi.Voi mai posta un capitol marţi (8 iulie) deoarece mâine voi fi plecată de acasă,iar în weekend voi merge la o nuntă.Vă promit că voi posta marţi.Mulţumesc pentru înţelgere.Vă pup şi vă iubesc! :*♥
CITEȘTI
Povestea unei puştoaice FINALIZATĂ
Teen Fiction„Îți dai seama că te-ai îndrăgostit dacă nu mai vrei să adormi pentru că realitatea este în sfârșit mai bună decât vizele tale." a Wattpad story by -bite- Finalizată 22.08.2015
