Povestea unei puştoaice FINALIZATĂ

"Poţi fugi dar ceva tot te aduce la mine"

Tobi P.O.V

Rămân singur pe bordură.Era 12:30,iar trenul trebuia să plece.
"Am pierdut-o..de ce? Unde eşti micuţo?Unde ai de gând să pleci? Off Abbie.Eşti încăpăţânată..dar stai..tu nu ai nicio vină..te voi găsi,promit!"
Ultimul semnal al trenului a răsunat.
"Unde ai putea fii?Cu trenul?Cu avionul?Mnoo..nu cred.Ţi-e frică să zbori cu avionul..off.."

Abbie P.O.V

Îmi doream aşa de mult să fiu acolo,între braţele lui care mă strângeau puternic..încă îl iubesc...dar trebuie să mă abţin.Sau ..nu! Trebuie să fac ceva să mă observe..el să vină la mine..el e băiat eu o să stau aici şi o să mă gândesc mai repede cum să mă observe..Bingo!
Scot eşarfa şi rujul meu roşu intens şi scriu "Bye bye Tobi" cred că o să mă observe.Scot capul şi eşarfa şi încep să o flutur cu mândrie.

Tobi P.O.V

Eram scufundat în tăcere când deodată aud ceva ce mă distrage "Fetiţo,nu ai voie cu capul pe geam,si termină cu prostiile tale copilăreşti.".Tresar şi îmi îndrept privirea spre spre locul de unde se auzise vocea.Pe geam era Abbie.În mână ţinea o eşarfă oe care scria "Bye bye Tobi".Stai ce? Trebuie să merg după ea.Mă ridic cu greu de pe bordură,îmi adun toate puterile şi încerc să fug după tren.Eram disperat.Uite că cineva ,acolo sus mă iubeşte şi mi-a mai dat o şansă.Strigam cu multă disperare ca trenul să oprească şi Abbie să coboare. Trenul opreşte brusc.Toţi călătorii erau revoltaţi.Urc uşor în primul vagon în care se afla Abbie.Era acolo..stătea jos,pe rucsac.Mă apropii uşor de ea.Nu ştiam cum va reacţiona dar pentru ea aş fi făcut tot.O privirea a fost de ajuns.Şi-a ridicat uşor capul şi m-a privit drep în ochi:
-De ce?De ce ai venit tu după mine?
-Pentru că ţin la tine şi aş face orice ca să te pot avea lângă mine.
-Mulţumesc că ai venit.
-Şi dacă nu veneam?Ce se întâmpla?
-Crede-mă,ceva tot mă aducea la tine.
O iau în braţe şi coborâm din tren.
-Tu micuţo,unde credeai că fugi?spun pe un ton prietenesc.
-Păi..cred că până la următoarea gară în care oprea trenul.
-Vezi,Abbie..poţi să fugi,dar ceva tot de aduce la mine.
-Nu e adevărat,spune ea puţin ruşinată.
-Noo,dar am zis eu că nu te cred?Obrajii tăi te dau de gol.
-Te urăsc! Sau ..
-Sau?
-Te iubesc..
-Vezi Abbie? Eu mereu cred în ce spui..tu nu m-ai crezut de la bun început..
-Scuze.
O iau în braţe şi o sărut.

Abbie P.O.V

Deci până la urmă planul meu a funcţionat.Am ajuns din nou în braţele lui Tobi.Acum chiar îl cred ..
Mergem uşor spre casă.Mâna lui Tobi era încrucişată pe lângă gâtul meu .Mă simţeam în siguranţă.Ajung acasă.Intrăm uşor pe uşa unde apare bunica.
-Albinuţa mea,unde ai dispărut?
-Ă..hăă..ă..m..
-Am fost la un picnic,doamnă,spune Tobi pe un ton responsabil.
-A..foarte bine.V-aţi distrat?
-Da..
-Mulţumesc Tobi,îi şoptesc.
- Ăă,bunico,Tobi mai rămâne puţin pe la mine.
-Bine dragii mei,duceţi-vă.
-Mulţumim.
Ajungem în camera mea.Îmi arunc ghiozdanul,iar Tobi se aruncă în pat şi mă trage înspre el.Îmi aşez uşor capul pe pieptul lui şi îl privesc.
-Te iubesc,spun eu pe un ton jucăuş şi-l muşc de buză.
-Mee to,Abbie.Mee to...
-Mno,uite aici ai dreptate.Pot să fug dar ceva tot mă aduce înapoi la tine.
-Normal,spun eu puţin amuzat.
-Normal?! Atât ai de zis? Huă! si arunc cu o pernă în el.
-Baaaad girl..bad girl.
Îl imbrăţişez strâns şi închid ochii...

Heeeiiii.Îmi cer mii se scuze că nu am postat mai devreme,sar nu prea mai am timp.E vara ,stau mai mult pe afară şi chestii.Vă pup :*♥