Iartă-mă și iubește-mă

Leo

Vrusesem sa ma asez cat mai in spate si sa ma fac cat mai mic in scaun, insa din cauza faptului ca ajunsesem mai tarziu decat toti ceilalti gasisem locuri doar in primul rand. Privirea lui Victor m-ar fi sagetat daca ar fi putut. Cand am venit eu, el deja era in capatul covorului rosu, o astepta pe Ana, iar la un minut dupa ce m-am asezat eu si-a facut si ea aparitia. Era atat de frumoasa incat iti lua repiratia. Sa o vad in rochie de mireasa mi-a facut inima sa se stranga.

    Iubita mea era inalta, cu o silueta impecabila. Pasea cu grija, fara sa se grabeasca si se uita la toata lumea, la toti prietenii ei. I-au stralucit ochii atunci cand m-a privit pentru o secunda, iar apoi si-a intors capul. Parea impacata cu alegerea ei si daca ea considera ca alege ce e cel mai bine pentru ea, nu puteam sa ma pun eu contra. Totusi, imi imaginam cum ar fi fost sa fiu eu in fata ei in acel moment. As fi fost cel mai fericit si implinit barbat din univers.

    Minutele treceau si eram tot mai aproape de inevitabil. Dupa cuvantarea preotului, le-a dat lor cuvantul. Victor a spus cateva propozitii seci care nu aratau neaparat ca o iubeste. Probabil d-aia nici nu i-a spus-o explicit. Ana zambea usor fortat. O cunosteam prea bine. Voia sa para fericita, dar nu era. Totusi, cand a venit randul ei si a inceput sa vorbeasca, mi s-a strans inima cand am auzit-o.

    -Victor, as vrea sa iti multumesc pentru ca mi-ai aratat ce inseamna iubirea adevarata! El se umfla in pene in timpul asta, iar mie imi clocotea sangele de nervi. Iti multumesc ca mi-ai aratat ca iubirea e nemuritoare, ca indura orice si nu tine cont de nimic. Cand doi oameni sunt meniti sa fie impreuna, Dumnezeu ii aduce impreuna prin orice mijloace.

    Cum putea sa vorbeasca despre iubire uitandu-se la el? Chiar uitase tot ce-am trait impreuna, tot ce-am simtit impreuna? Chiar stersese totul? Apoi a continuat:

    -Iti multumesc ca mi-ai aratat cine esti cu adevarat inainte cu doua zile de nunta! Iti multumesc ca mi-ai dat palma acee...

    Am reactionat impulsiv. Cand am auzit ca i-a dat o palma, nu am vrut decat sa ma ridic si sa ii dau si eu lui cateva. Nenorocitul! Nemernicul! A lovit-o! Norocul a facut ca Dan sa ajunga cumva langa mine. Nu stiu de cat timp era pe scaunul din stanga mea, dar mi-a pus mana pe umar cand sa ma ridic si m-a tras inapoi pe scaun. Am reusit sa ma mentin asezat si sa ma controlez. Ii atrasesem atentia si Anei care s-a uitat fugitiv catre noi.

    "Nu te mai uita la mine!" imi venea sa-i strig si ei. Lasa-ma sa-mi plang inima. Nu mai voiam sa aud niciun cuvant, dar nu aveam cum sa le blochez. Ana zambea din ce in ce mai larg, iar Victor ramasese socat ca ea spunea asa ceva. Cu siguranta nu se astepta la asta si nu se asteptasera nici invitatii care incepusera sa mormaie legat de acest aspect.  Cum ar fi putut ea sa fie fericita langa un barbat care a lovit-o inaintea nuntii? Cum putea sa vorbeasca de iubire?

    -Iti multumesc ca mi-ai dat palma aceea si m-ai trezit la realitate! a continuat ea, dandu-i drumul la mana lui Victor. M-ai facut sa ma trezesc la realitate si sa constientizez ca singurul barbat le care l-am iubit si pe care inca il iubesc cu toata fiinta mea este Leo.

    Inainte sa pot procesa spusele ei am auzit-o pe Emma chiuind si batand din palme fericita si nu intelegeam de ce. Apoi am realizat ce tocmai a spus Ana si am inceput sa tremur. Nu puteam sa cred ca era adevarat! Mi-am ridicat privirea catre ea si am vazut-o cum ma privea cu ochii mari si plini de lacrimi. Imi zambea si imi transmitea prin toti porii ca ma iubeste, iar eu vedeam si simteam asta. Victor ii zicea ceva, insa ce auzeam in jurul meu era doar zgomot de fundal. Nu aveam simturi decat pentru ea. M-am ridicat de pe scaun si m-am indreptat catre ea. Victor tot incerca sa-i spuna ceva, dar ea nu-l mai baga in seama. L-a ignorat. A venit si ne-am intalnit la jumatatea drumului. Ea s-a aruncat in bratele mele, iar eu as fi putut sa si mor atunci ca nu mi-ar fi pasat atata timp cat eram langa ea. Ma chinuise, ma torturase saptamana care tocmai a trecut, dar meritase orice ca sa o stiu din nou a mea. Zumzetul multimii crestea, Victor bombanea in spate, insa noi existam doar unul pentru altul. Am izbucnit in ras de cat de draga imi era si de cat de fericit eram.  O invarteam pe Ana pe sus, iar ea nu-si dezlipea privirea de la mine.

    -Si eu te iubesc din tot sufletul! ii ziceam eu.