Mireasma

12 1 4
                                    

Ely pov

Ajung la locația de întâlnire și îl văd. E cu spatele la mine mișcându-se de colo-colo. Îmi fac curaj și îl salut. Imediat ce-mi aude vocea înlemnește apoi se întoarce cu fața înspre mine. Privirile ni se întâlnesc, iar eu mă pierd în acei ochi ca smaraldul. Titan, ce mult s-a schimbat! E mult mai arătos decât când ne-am cunoscut. Părul său e din nou verzui și îi ajunge până la umeri, corpul său e musculos, iar trăsăturile....Oh, shit, pe cine păcălesc? Simt că mă îndrăgostesc din nou de el.
Robert își drege glasul și-mi aruncă un dosar în mâini.

Robert: Acolo găsești tot ce trebuie să știi despre țintă. Te vei da drept un nou elev ce a fost transferat de la Oxford la liceul de magie Argva. Scopul tău este să urmărești ținta și să afle mai multe despre el.
Ely: De ce eu? Și cum adică "drept un elev nou"?
Robert: Tu ești cea mai capabilă pentru această misiune, iar ca să îți răspund la cea de a doua întrebare: acolo nu vei fi cunoscută ca Ely, nici ca Hari sau Huā Xīngxīng, pentru că nu vei fi o fată. Acolo vei fi un băiat cu numele de Haruki, puterea sa fiind controlul apei. Vei purta acest colier la gât tot timpul ,astfel încât identitatea ta să nu fie descoperită.

Scoate mâna din buzunar, având colierul, și mi-l întinde.

Robert: Te va face să arăți ca un băiat și nimeni nu va știi adevărul. Nu uita, Haruki, e foarte important să faci cum ți-am spus, folosește orice mijloace pentru a afla detalii despre el, ce face în timpul liber, cu cine vorbește, află tot ce poți.
Ely: Dar voi de ce nu puteți?
Robert: Destul cu întrebările. Pregătește-te și du-te. Mâine va fi prima zi.

Apuc colierul și mi-l pun la gât. Aștept câteva secunde, însă nu simt nimic. Ăsta își bate joc de mine? Deschid gura ca să-i reproșez ceva, dar el nu mai era. Mârâi și tresar. Asta..... a sunat mult mai amenințător. Mă uit la mâinile mele și par mai mari. Damn it. Scot telefonul din buzunar, îl deschid apoi pornesc camera. La început cred că e o glumă, însă îmi dau seama că nu este. Părul meu e acum scurt, însă tot negru, maxilarul e unul mai puternic și ascuțit, la fel și celelalte trăsături, iar ochelari de vedere de pe nas îmi dădeau un aspect mult mai ademenitor, dar și unul de tocilar. Zâmbesc și închid telefonul. Asta va fi interesant.

Nume: Yuraka Absbra (Ashra)
Vârstă: 25 ani
Aspect: Păr șaten dat într-o parte, puțin lung, ochi căprui și ascuțiți, înălțime de 1,72
Abilități: controlarea umbrelor, pe jumătate nemuritor
Personalitate: misterios, arogant, rece, înflăcărat, periculos
Specie: semi-demon

⚜️⚜️⚜️

Ely: Deci aici e....

Liceul de magie Argva, cel mai popular liceu întâlnit din tot Regatul Lunii, un loc unde doar cei mai dotați și bogați pot intra. Respir adânc și intru înăuntru. Mai întâi trebuia să merg la secretariat pentru orar apoi să-mi găsesc clasa. Când ajung la secretariat aproape mă bufnește râsul la vederea unei cotoroanțe ce arăta identic cu corcitura mamei pădurii și a unui clovn. Privirea ei mă străpunge.

S: Deci tu ești elevul nou?

O văd cum mă scrutează atent cu privirea în timp ce-și coboară încet ochelari de la ochi.

Haruki: Da. Îmi puteți da orarul?
S: Da' tu din ce clasă ești?
Haruki: Clasa A2
S: Ah, ești în clasă cu puștiul ăla....Absbra. Drăguță, dar de ce te-ai transferat aici? Oxford e destul de bun.
Haruki: Universitatea Oxford nu avea pregătirea necesară pentru a se descurca cu un elev ce are magie în sânge.

Cotoroanța nației ce ești...

S:Hmm....Mda, ai dreptate în privința asta. Iată, orarul pentru A2.

Mâna ei zgârcită se întinde în față, iar eu iau foaia și îi mulțumesc. Probabil e trecută vârsta pensionării... Mă uit la orele de azi în drum spre clasă. Mate, română, poțiuni mortale... Eh, e ok.

Author

Clasa A2 se află la etajul 3 la capătul culoarului. Haruki (Ely) ajunge la jumătatea scărilor când observă 3 băieți la capăt holbându-se la el. Din instinct își duce mâna la gât pentru a atinge colierul de sub cămașă, gândindu-se că are un mare noroc cu deghizarea asta. Pe unul dintre ei îl recunoaște ca fiind Absbra, ținta acestei misiuni. El stă în mijloc cu mâinile în buzunare. Ochii nu părăsesc silueta lui Haruki nicio secundă, la fel și ceilalți doi. Haruki îi ignoră și trece rapid pe lângă ei. Dacă ar fi apărut aici cu adevărata lui identitate probabil acei hăndrălăi ar fi încercat cu siguranță să o atingă.

Ely pov

Primele 2 ore au fost destul de ok, mai ales ora de mate în care doar am stat pe telefoane și am vorbit. Fiecare are câte un coleg de bancă, mai puțin eu. Nu mă deranja asta căci oricum n-aveam chef să ascult vorbele cuiva și să fiu sâcâit în continuu.
Când se sună de ieșire toții se ridică și, de parcă ar fi la magazin de Black Friday, o zbughesc rapid din clasă, ignorând faptul că profu nici nu se ridicase de la catedră. Mă las pe spate sprijinită de spătarul scaunului și îmi întorc capul pentru a privi în spate. Imediat ce fac asta îl zăresc pe Absbra holbându-se la mine, iar un fior rece trece prin șira spinării. Tipul ăla n-a făcut altceva decât să se uite la mine de parcă aș fi vreun extraterestru și ceva de genu. Îmi fac curaj și ridic privirea spre chipul său, iar ochii ni se întâlnesc. Ca într-o vrajă, timpul pare că se oprește în loc, iar eu nu reușesc să îmi feresc ochii de ai lui. Știam că trebuie să mă apropii de el, dar nu mă așteptam să fie atât de ușor. Colțurile gurii i se înalță într-un zâmbet simplu în timp ce se ridică. Înghit în sec în timp ce mă întorc cu fața spre tablă.

- Deci tu ești elevul nou....

Mă încrunt când îi aud vocea. O spusese de parcă se gândea la ceva. Acum el era în fața mea. Își pune mâinile în buzunare și se apleacă spre mine.

- Haruki...corect?
- Da.
- Eu sunt Ashra, vedeta acestei minunății de liceu.

Ashra? Nu-l chema Absbra? Scoate o mână din buzunar, întinzându-o pentru a o strânge. Zâmbesc și i-o strâng, însă imediat ce încerc să mi-o retrag acesta o strânge.

- Ce abilități ai tu?

Mă uit la mâinile noastre împreunate.

- Pot controla apa.

Absbra rămâne tăcut o clipă apoi privirea lui alunecă în jos, urmărindu-mi linia vizuală. Încuviințează din cap apoi îmi eliberează mâna.

- Apa zici, huh? Ei, bine, poate fi util.
- Da, mai ales pe vreme de secetă.
- Ai dreptate, ce să zic.

Se întoarce cu spatele, forma sa musculoasă și înaltă blocând vederea din față.

- Mi-a părut bine să te cunosc, Haruki.

Ușa se închide în urma lui după ce pleacă, iar eu rămân în liniștea clasei.

"A spus că nu va fi iubit,
dar s-a înșelat"

Dușmanul sau prietenul Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum