Cu cât mă îndepărtam de el cu atât se apropia mai mult de mine. Rânjește și întinde mâna. Tresar și mă opresc în loc. Mâna lui ajunge în dreptul feței mele, degetele lui îmi dă la o parte o șuviță de pe frunte apoi se plimbă pe obraz în jos, urmărind linia feței până la bărbie. Cu două degete îmi ridică bărbia și mă privește în ochi.
- A trecut ceva timp de când n-am mai atins pielea cuiva. A ta e puțin aspră
.....
Expresia feței i se schimbă brusc și se apleacă spre mine. Ochii lui de un verde smarald mă cercetează atent, iar când vorbește vocea e joasă și serioasă.
- Te-a sărutat?
- Ce? Nu!
- Mă refer la ciudatul ăla.
- Care, mă?
- Blestematul ăla de Hayate, fir-ar să fie!
.....
Robert intră în dormitor și privește fiecare lucru dinăuntru. Zâmbește slab, se apropie de pat și mângâie așternuturile.
- Credeam că o să schimbi și camera, însă a rămas la fel.
- Camera da, dar tu nu.
.....
- Chiar mă urăști?
⚜️⚜️⚜️
- Ufff! De ce lumea asta e atât de ciudată?
Imediat ce apăruse Yui, l-am împins pe Robert și am fugit în baie. Nu știu ce era în neregulă cu el, probabil băuse prea mult, iar acum nu gândea clar. Încui ușa și mă sprijin cu spatele de ea. Inima îmi bate puternic mai să-mi sară din piept. Aud pași care se apropie din ce în ce mai mult. Închid ochii și-mi înconjor trunchiul cu brațele.
Author pov
Imediat ce Ely se încuie în baie Robert fuge după ea. Yui privește confuză, dar apoi expresia feței devine una de îngrijorare și îl urmează. Robert apucă clanța și încearcă să intre, însă e încuiat. Bate ușor în suprafața de lemn și încearcă din nou clanța.
- Ely? Hey, ești bine?
Așteaptă puțin, însă fără rezultat.
- Ely? Hari?
- Sunt bine!
Robert oftează ușurat când o aude. Își sprijină fruntea de ușă și închide ochii. Chiar dacă ar nega, el nu poate ignora faptul că încă o iubește. Ea era o fată specială, diferită de toți. Crezuse că despărțirea va fi un lucru bun, însă se înșelase. Fusese un calvar. Îi era dor de Ely, de lucrurile frumoase făcute cu ea, de tot ce ținea de trecut. O voia înapoi.
- Mama...e bine?
Vocea lui Yui îl scoate din gânduri. Își deschide ochii și se uită la fiica sa. De ce sunase atât de ciudat când Yui spusese "mamă"? Părea nesigură, iar acum că se uita la ea.... Crescuse atât de mult, devenise cineva mai puternic.... El oftează.
- E bine. Nu se aștepta să apari fix în momentul ăla. S-a cam panicat.
- Voi... erați pe punctul de a vă săruta sau a-ți făcut-o deja?
- De ce? Vrei să știi? întreabă el cu un zâmbet ștrengar pe buze. Poate asta voiai să vezi, cum ne sărutăm?
Yui se strâmbă la vorbele lui apoi se întoarce și pleacă, spunând peste umăr.
- Sunteți ciudați.
Ely pov
Aștept câteva minute, stând acum ghemuită cu brațele strângându-mi genunchi la piept. Nu voiam să mai dau cu ochii de el, mi-era rușine de mine însumi. Telefonul meu vibrează,semn că am primit o notificare nouă. Îl scot din buzunar și apăs pe butonul din lateral. Pe ecranul de blocare apare pictograma de mesaje, deblochez telefonul și privesc mesajul.
Absbra
Vrei să știi un mic secret?
Absbra
......
....
..
.
.....
..
Tocmai m-am îndrăgostit
Mă uit la ecranul telefonului fără a știi ce să fac.
🌠🌠🌠
Soarele își pierduse de mult strălucirea, doar o umbră a cea fost cândva. Nu se vedea nicăieri pe întinsul mare de albastru pur, de parcă ar fi devenit invizibil. Oare asta era? Devenise invizibil? Chiar dacă nu se vedea nicăieri, pământul era în continuare luminos și cald, ca o mică făclie ce fâlfâie în liniște. Azi totul pare a fi mult mai bine, ca un nou inceput.
Îmi ating colierul prin materialul tricoului larg și privesc buburuzele și fluturii care jucau în aer. De fiecare dată când nu eram atent, se așezau pe mine și nu mai plecau. Îmi plăcea să le văd de aproape,dar uneori devenea ciudat. Împing ochelari cu degetul arătător ca să nu cadă de pe nas și continui să merg pe trotuar. Când ajung pe aleea părăsită de la marginea străzii mă aștept să-l găsesc pe Absbra acolo, însă nu e. Singurul om pe care îl văd e un bătrân întins pe jos. Mormăie ceva și se uită în sus, după hainele rupte și murdare îmi dau seama că e un vagabond, probabil beat sau drogat, nu-mi dau seama. Aștept câteva minute ce par a fi o eternitate, iar Absbra vine și el. Se apropie de mine, însă ochii îi sunt ațintiți pe cel care stă pe podea pe jumătate inconștient. Când ajunge lângă mine mă apucă de încheietura mâinii și mă trage după el. Îl privesc confuz și încerc să țin pasul cu el.
- Unde mergem?
- O, o să vezi
Închid ochii când simt cum corpul începe să mă doară. Nu știu ce se întâmplă cu mine sau ce face el.
- Titan, te porți ca o fată. Doar relaxează-te, Har, e doar în mintea ta.
Inspir atât de mult de parcă n-aș avea aer încât mă ustură pieptul. Nu știu cât timp a trecut, dar când deschid ochii totul din jurul meu e complet schimbat. Aleea pe care fusesem cu câteva secunde în urmă dispăruse. Eram într-o peșteră mare și spațioasă. Undeva prin tavan câteva raze de soare cădeau înăuntru luminând peștera. Mirosul de aer curat și de umezeală îmi îmbie nările, iar eu inspir și mai mult. Puteam vedea țurțuri din piatră picurând încet de apă de parcă ar fi din gheață. În mijlocul peșterii, fix în fața mea, e un lac limpede cu apă cristalină, lumina soarelui dând impresia că ar fi din cristal. Privesc uimită, dar și fascinată în același timp, acest loc magnific. Un sentiment de familiaritate mă cuprinde când observ semnele ciudate pictate în sânge pe unul dintre pereții peșterii. De ce am un sentiment de deja vu? Locul ăsta... e ca și cum am mai fost aici.
- Haruki, hey, omule!
Tresar și țip scurt, dar atât de ascuțit încât mâna care se puse pe umărul meu se retrase. Mă întorc rapid ,iar cel care ....care stă...e...Simt cum picioarele îmi tremură apoi cedează, iar eu îmi pierd echilibrul și cad, însă sunt prins la timp de braț. Privesc în jos, aerul devenind din ce în ce mai greu de respirat. Unde e Absbra? De ce e el aici? Simt cum sunt apucat de umeri și scuturat.
- Hey, hey, calmează-te! Calmează-te, sunt doar eu!
O umbră neagră îi cuprinde tot corpul și apoi dispare. Ridic privirea către el, către Absbra, care mă privește îngrijorat. Ce. Dracu. E. Asta?
- Vezi? Sunt doar eu, n-ai de ce să te sperii.
