Mormăi pe sub răsuflare și apuc mătura și fărașul din colț apoi curăț mizeria. Arunc o privire spre fereastră. Mâine trebuie să caut pe cineva să o repare. Fac un duș rapid, apoi mă duc în bucătărie. Încremenesc în pragul ușii. Sprijinit de blatul din bucătărie și mâncând un sandviș, bărbatul cu trăsături de lup ridică privirea spre mine. Părul său lung și des, de un gri cenușiu, îi încadrează fața cu trăsături puternice, evidențându-i ochii ascuțiți, de un galben strălucitor, care par să pătrundă direct în sufletul celor ce-i întâlnesc privirea. Urechile ascuțite îi sunt în vârful capului îndreptate spre sunetul pe care îl auzise când am intrat, iar coada lui pufoasă și lungă zvâcnește în spatele lui. Bagă ultima bucată de mâncare în gură și se îndepărtează de blat, având o postură impunătoare, emanând atât o forță fizică cât și o înțelepciune ancestrală. Mișcările sale sunt fluide și corpul lui pare relaxat în ciuda faptului că chipul îi e brăzdat de furie și iritare.
Se apropie de mine....
(☉｡☉)!(╬⁽⁽ ⁰ ⁾⁾ Д ⁽⁽ ⁰ ⁾⁾)
Primul lucru care îmi vine în minte e să fug, însă corpul meu pare a fi înghețat. Mă uit la bărbatul care se apropie de mine. Un hibrid.... Credeam că creaturile astea sunt doar ceva imaginar, însă se pare că nu sunt. Se oprește în fața mea, ochii săi prinzând o nuanță întunecată de galben.
- Om....
Șuieră el pe un ton ce ar putea îngheța apele. La naiba, asta nu e bine. Observ mâna lui cu gheare întinzându-se spre gâtul meu, însă reacționez rapid. Mă las în jos și trec pe lângă el, ocolindu-l. Mă reped spre blat și apuc un cuțit de tăiat carne, simțind cum adrenalina îmi pompează în vene. Lama sclipește în lumina slabă a încăperii când îl țin în fața mea. Mâinile îmi tremură și palmele îmi devin transpirate. Hibridul se încruntă, rămânând în dreptul ușii unde mă aflam eu cu câteva secunde înainte. Niciunul nu scoate un sunet, stăm nemișcați așteptând ca celălalt să facă prima mișcare. Inima îmi bate cu putere încât o aud în urechi împreună cu sunetul respirației grele a lui.
Un pas....
Mă lipesc de blat și răsucesc cuțitul cu lama spre cotul meu și mânerul spre el.
Un pas...
Se mișcă încet de parcă m-ar analiza. Nu-mi place. Mă face să mă simt ca o pradă în ghearele unui prădător. Strânsoarea pe mâner devine puternică,iar eu înghit în sec. De ce nu atacă?
Un pas...
Rezist impulsului de a arunca arma în el.
Un pas...
Se apropie, încet,dar sigur. Nu mai suport.
Un pas...
Distanța de 13 pași dintre noi ne separă. E aproape. Mă aplec ușor în față și cuțitul zboară din mână, rotindu-se ca un bumerang spre gâtul bărbatului. Mă îndoiesc că aș reuși să-l nimeresc. Cuțitul se îndreaptă spre el, însă bărbatul îl evită, lăsându-se în jos. Arma ricoșează din perete pe podea, făcând o crăpătură frumoasă în var. Super, acum va trebui să plătesc pentru toate astea. Cu o viteză uluitoare ajunge în fața mea, mâinile sale mari îmi prind încheieturile mâinilor, ținându-le strâns aproape de pieptul său. Încerc să-mi eliberez mâinile,dar nu am nicio șansă. Mâinile sale sunt calde și fine, strânsoarea sa nu e una puternică, însă îndeajuns cât să nu scap. Ridic capul și-l privesc în ochi. Ochii i se plimbă pe toată fața mea, urmărind fiecare detaliu, înainte de a se întoarce spre ai mei. Urechile lui zvâcnesc și se lasă în jos.
- Tu....
Închid ochii speriată când își lasă capul spre mine. Își freacă nasul de gâtul meu, adulmecând, iar eu tresar. Încerc să-mi țin calmul, simțindu-i respirația caldă pe gât.
- Ce... Ce cauți aici? Ce vrei de la mine? întreb cu vocea tremurândă.
Nu știu ce era cu mine, în astfel de situații aș fi reușit până acum să rezolv problema. Tipul ăsta îmi îngheață sângele, e ca și cum n-aș avea deloc control asupra mea. El ridică ușor capul spre mine și mârâie. Privirea lui o susține pe a mea, iar în ochii aceia acum de un galben întunecat puteam vedea o nuanță de amenințare.
- Ce caut aici? răspunde el cu o voce răgușită, apropiindu-și buzele de urechea mea.
Respirația lui fierbinte îmi mângâie pielea și îmi ridică fiori pe șira spinării. Îi pot vedea colții ascuțiți când vorbește din nou.
- Aș putea să te întreb același lucru. Caut ceva, iar tu îl ai.
Mă încrunt.
- Nu știu despre ce vorbești. Nu am nimic de-a face cu ceea ce cauți.
Vocea mea tremură și iese ca o șoaptă chiar dacă am incercat să par dură. El se retrage puțin, privindu-mă fix, ca și cum ar încerca să citească în adâncul sufletului meu. Urechile îi zvâcnesc,iar coada i se balansează dintr-o parte în alta în spate.
- Nici nu realizezi, pot simți ceea ce ai în tine. Am nevoie de tine.
Simt pericolul ce mă paște. Nu-mi place. Mâna lui se încleștează pe încheieturile mâinilor mele, încât încep să mă doară. Brațele îmi sunt amorțite. Se apleacă și mă adulmecă din nou.
- Ți-e frică.
Brusc strânsoarea din jurul încheieturilor dispare, iar el se dă înapoi.
