Ely pov
După ce mă pregătesc ies din cămin și merg la liceu. Când ajung bat în ușă și intru în clasă. Profesorul încă nu venise așa că mă pun în bancă și aștept.
Se simțea ciudat. Toate privirile fetelor erau asupra mea, urmărindu-mi fiecare mișcare. Era de parcă ar aștepta ca eu să le întreb dacă vor să fie cu mine. La naiba, Robert nu s-a gândit la asta. Sau voia să-mi facă în ciudă.
Ușa se deschide brusc, iar eu ridic privirea crezând că e profesorul, însă cel care intră e Absbra. Mă privește fix de parcă am făcut ceva greșit apoi pleacă la locul său. Îmi venea să arunc cu ceva în el. Scot telefonul și găsesc un un mesaj.
Robert
Ei, cum merge?
Ca naiba
Apăs pe trimite apoi îi scriu lui Hayate.
Hayate pov
Stau pe canapea când telefonul îmi sună și observ un mesaj de la Ely.
Ely
Am nevoie de o favoare
Mă uit puțin curios. De ce ar vrea să-i fac o favoare? Oftez și plec spre liceu. După câteva minute ajung la liceu unde învață Ely sub acoperire. Aștept să termine orele ca să aflu ce vrea.
Ely pov
Perspectiva mea
Se sună de pauză, iar elevii ies pe hol. Absbra se ridică și vine lângă scaunul meu.
- Vii pe hol?
Mă uit la el apoi clatin din cap negativ și ies din clasă. Absbra vine rapid după mine și mă apucă de braț. Mă opresc și mă uit complet confuz. Mă privește atent din cap până-n picioare.
- Ar trebui să te îmbraci, afară e frig și vei îngheța în bluza asta.
Se oprește o clipă apoi se încruntă.
- Așa ai venit tu?
- Mda, ai o problemă cu asta?
Ochii ni se întâlnesc. Nu observ când mâna lui se întinde brusc și îmi atinge obrazul cu dosul palmei. O retrage rapid, face un pas în spate.
- La naiba, ești rece. Treci înapoi în clasă până nu devii țurțure.
- Nu stau mult oricum.
Ce-i cu ăsta? Oftez și ies afară. Terenul era pustiu, toți se aflau în balon jucându-se.
- Care era favorul?
Tresar când aud vocea bruscă în spatele meu și mă întorc rapid.
Hayate pov
Ridic o sprânceană și îl scrutez cu ochii pe Haruki.
-Deci?
Haruki pufnește iritat de apariția mea apoi bagă mâinile în buzunare.
- Se pare că Robert nu s-a gândit la faptul că toate pupăzele din școală vor avea ochi pentru mine. Nu mă pot gândi la o idee mai bună.
- Și vrei să ce?
- Nu știu!
Fac un pas mai aproape de el. Simțeam nevoia bruscă de a-l îmbrățișa așa că întind mâna ca să-l trag spre mine. În secunda doi o forță întunecată și străină mă împinge departe de el.
Ely pov
Sunt surprins când Hayate e împins din fața mea. Privesc în stânga. Absbra se apropie de el cu o privire criminală în ochi, gata să sară la bătaia. Picioarele nu mă ascultă așa că rămân ca prostul pe loc. Nu știam ce să fac.
Author pov
Absbra se duse după Haruki. Era puțin iritat pentru că băiatul ăla nu îl ascultase când îi spuse de haină. Imediat ce iese afară primul lucru care-i sare în ochi este băiatul ciudat care încearcă să-l apuce pe Haruki. Fără a gândi își folosește puterile pentru a-l da la o parte pe ăla, apoi, în secunda următoare, se află lângă colegul său. Privirea sa e una criminală, iar, din nu știu ce motiv, o furie îl copleși. Cine e ăsta de se atinge de el?! Între cei trei se lasă liniște. Niciunul nu mișcă, niciunul nu-și îndepărtează privirea. În ciuda situației Hayate rămâne calm, neafectat de ce s-a întâmplat acum câteva clipe.
- Cine naiba ești tu? întreabă Absbra pe un ton poruncitor.
Hayate își înclină capul, analizându-l pe cel din fața lui.
- Nu așa vorbești cu cineva.
- Te-am întrebat ceva. Cine ești?
Haruki clipește des, neștiind ce să facă. Cum ar trebui să reacționeze? Desigur, să intervină între ei pentru a-i potoli, să le explice, însă pentru el era un lucru complet imposibil. Palmele-i transpiră îngrozitor de mult, iar frica pune stăpânire pe el. Observă că ochii lui Hayate sunt asupra sa, iar asta îl agită. Atitudinea lui pare a se înmuia la vederea stării lui Haruki, însă doar pentru o clipă. Se întoarce și, fără un alt cuvânt, pleacă de acolo.
Ely pov
Asta....asta...simțeam că voi face un atac de panică. Îmi simțeam inima bătând cu putere mai să-mi iasă din piept asemenea un tigru într-o cușcă, aerul devenise mult prea risipit și abia puteam respira. Nici măcar n-am băgat de seamă faptul că tremuram ca o frunză. Ce tocmai s-a întâmplat?!? Ceva îmi atinge umărul, iar eu tresar ca arsă, făcând câțiva pași în spate. Mă uit pierdută apoi îl văd pe el. Absbra....e...el...e îngrijorat??
