Primele raze de soare pătrund prin draperiile trase ce acoperă ferestrele. Deschid ochii doar ca să văd că e dimineață înainte de a-i închide la loc. Somnoroasă, mă răstorn pe așternuturile albe și boțite cu fața la perete, vrând să dorm toată ziua. Întâmplările de ieri mi-au răsturnat gândurile de n-am mai putut dormi la fel de bine ca de obicei. Îmi îngrop fața în pernă și inspir parfumul din ea. În adâncul meu speram să fi fost doar un vis, nimic real. Rămân câteva minute așa, lenevind pe pat și încercând să aduc somnul înapoi la mine, dar apoi îmi adun toate puterile și mă ridic. Aranjez așternuturile de pe pat, trag draperiile și deschid fereastra inspirând aerul călduț de afară apoi apuc câteva haine din dulap înainte de a intra în baie pentru un duș. Câteva minute mai târziu ies din baie și încep să verific sufrageria apoi bucătăria. Aproape că țip când îl văd acolo.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aplecat, cu brațele încrucișate peste blatul de bucătărie, cu părul dezordonat și cu ochii aceia aurii țintindu-mă cu privirea, era hibridul. Colțurile gurii îi zvâcnesc ușor într-o încercare de a se abține să nu zâmbească. Expresia feței lui părea mult mai.... blândă decât ieri.
- Văd că te-ai trezit. Începeam să cred că ai murit acolo.
Îmi dau ochii peste cap și-mi dau părul pe spate. Super, nu e un vis. Oftez și mă îndrept spre frigider.
———
Bărbatul privi cum fata se dezlipi de tocul ușii și merse spre frigider, aruncând o privire înăuntru. Era ceva la ea ce o făcea să fie diferită de ceilalți. Poate comportamentul ei? Schimbarea de stare? Aspectul ei? Nu era sigur. Cu câteva clipe arăta speriată, iar acum nici nu părea a o interesa prezența sa. Ei, cel puțin nu era luat la întrebări și nu trebuia să aibe de-a face cu vreo criză de țipete sau orice altceva. Se îndreaptă de spate, urechile sale ridicându-se în vârful capului ascultând fiecare sunet pe care îl putea detecta, iar coada sa balansându-se ușor, stânga-dreapta, dreapta-stânga. Cu pași lenți și deliberați se apropie de locul unde era ea.
- Deja învățat cu prezența mea?
(' . .̫ . ')(' . .̫ . ')
Mă întorc spre el ținând în mâini o ceașcă de cafea și ridic din umeri.
- Nu pot sta tot timpul pe arcuri,nu? - .....Arcuri?
Oftez și scutur din cap.
- Vreau să spun că nu mă mai tem.
Sau cel puțin nu o mai arăt.
- Asta e bine. -Mda... Totuși cum ai ajuns așa? Vreau să spun să arăți așa.
Fac semn cu mâna spre el în timp ce duc ceașca cu cealaltă mână la buze și beau. Îl văd cum ridică din sprâncene și pufnește.
- Adică sunt urât?
Imediat ce spune asta mă bufnește râsul. Las ceașca pe blat și chicotesc.
- Ce, nu! Ești pe jumătate lup, cum ai ajuns așa?
Fața i se întunecă la auzul acestei întrebări, iar ochii săi de un galben intens par să se întunece brusc. Îl privesc atent și-mi dau seama că poate nu a fost o idee bună să-l întreb. Apuc ceașca și termin de băut. Între noi se lasă liniște. La naiba, e atât de ciudat... Oftez și clatin din cap.
- Nu e nevoie să-mi spui, nu vreau să știu.
Mă opresc în fața chiuvetei și las ceașca jos. Puteam simți tensiunea dintre noi, atât de groasă că puteam să o tai cu cuțitul.
- Nu m-am născut așa, am fost ca tine, știi?
Confuză mă întorc spre el, nefiind sigură dacă l-am auzit bine.
- Tu... nu te-ai născut așa?
- Când eram mic părinții mei au fost omorâți, iar eu dus într-un laborator unde s-au făcut teste pe mine. Timp de ani de zile am fost torturat și chinuit, tratat ca un animal, a trebuit să sufăr zile întregi, să accept gândul că sunt doar un cobai în acel loc.
- Cum ai scăpat de acolo? Presupun că nu a fost ușor.
- Nu a fost. Urma să fiu trimis la o grădină zoologică pentru hibrizi unde aveam să fiu distracția celor care îl vizitau.
Mă uit la el cu ochii mari. Nu știam că a trecut prin atâtea, ani întregi închis într-un laborator... Nu știam ce să zic.
