Haos - Apartamentul 13

Capitolul 8

Îmi simțeam mâinile obosite, dar nu aveam de gând să las cartea jos. N-o începusem decât cu câteva ore în urmă atunci când am ajuns acasă și nu mă mișcasem aproape deloc din vârful patului. Temperaturile scăzuseră brusc, așa că m-am echipat cu cele mai groase pijamale pe care le aveam și m-am cocoțat în pat, cu spatele lipit de perete și genunchii la piept. Pe noptiera de lângă aveam o cană mare de ceai pe jumătate goală și o felie de pâine prăjită din care luasem vreo două guri. O seară de duminică perfectă.

Bineînțeles, ignorând avalanșa de ghinioane ce s-au tot năpustit asupra mea în ultima perioadă.

Povestea Aliciei era de-a dreptul fascinantă și mă bucuram că am fost suficient de inspirată încât să o cumpăr de la anticariatul la care lucram. Trebuia să recunosc, nu era prima oară când auzisem de ea. Nu era o lucrare ascunsă de ochii lumii, ba chiar de la o vreme vedeam fel și fel de postări despre autor și cărțile lui, dar niciodată nu se ivise ocazia să o cumpăr.

Am auzit câteva țipete și apoi ușa de la intrare, trântită atât de tare încât mă îndoiam că avea să mai reziste mult. Deși ridicasem puțin privirea din carte, poate din instinct sau curiozitate, mi-am îngropat-o înapoi între paginile ușor aurii, hotărâtă să nu adorm până nu aveam să elucidez misterul morții soțului artistei.

M-am încruntat atunci când am văzut ușa deschizându-se și pe Axel oprindu-se în prag, cu un sutien roșu în mână și cu o privire pe jumătate enervată și pe jumătate uluită.

- Ești nebună, a început el, privind când spre mine, când spre obiectul de lenjerie din mâna lui.

Am zâmbit mândră.

- S-a întâmplat ceva?

Și-a dat ochii peste cap. Mi-a aruncat sutienul pe pat și s-a sprijinit de tocul ușii, privindu-mă în continuare cu sentimente mixte.

- Mica ta glumă m-a costat o seară bună, mi-a atras el atenția.

Nu părea nervos, nici măcar pe aproape, ci era mai mult uluit de cât de departe am putut să ajung.

- Doar sexul te ajută să ai o seară bună?

A ridicat din umeri.

- Eu trăiesc în realitate, lunatico, a rânjit el. Acolo unde sexul face orice mai bun.

- Disperat.

A râs. Văzând că nu prea avea de gând să mă lase să citesc în continuare, am pus semnul de carte și am închis-o, așezând-o pe lenjerie undeva pe lângă mine.

Era ofticat, ceea ce mă amuza destul de tare. Nici măcar nu-mi aminteam când și cum îmi venise ideea de a-mi pune sutienul sub perna lui. Poate în momentul în care l-am auzit vorbind la telefon cu invitata lui de mai devreme și a plecat disperat să o aducă cât mai repede acasă.

Trebuia să recunosc, era modul meu de a mă răzbuna pe el pentru chestia de serile trecute. Poate că nu era vina lui pentru replicile pe care mi le-a aruncat Jessica, dar mă simțeam bine să fac ceva în legătură cu asta.

- Mai ai astfel de ași în mânecă? m-a întrebat.

- Destui.

A stat puțin să se gândească la răspunsul meu.

- Așa sunt toate americancele? Îndrăcite?

- Eu nu sunt îndrăcită, l-am lămurit. Doar că nu pot să te las să câștigi războiul.

- E sub demnitatea ta de șef de trib?

Îmi plăceau comparațile lui. Erau proaste și fără pic de noimă. Oare el știa?