MOLIA <pânza de păianjen(II)>

APARENȚE

   Când dracu ajunse în punctul de unde plecase? Incredibil! Pe când crezuse ca lucrurile se așezau și totul începea sa se liniștească, prietenul lui îl suna și apelează din nou la serviciile lui. Nu putea sa-l refuze, pana la urma ii datora multe. Dar se saturase de viata haotica și mereu în alerta. Se saturase de violente și lupte. Dar, mai ales, se saturase sa fie garda de corp. Nu prea ii plăcuse jobul asta, nu ii plăcea sa fie bona pentru fetite răsfățate. Dar prietenul lui apelase în trecut la el. Asta pentru ca avea încredere în el ca era capabil sa-i tina soția în siguranță. Desigur, ieșise puțin sifonat dintr-un accident de mașină provocat de un clan adversar, în care se atentase la viata soției prietenului. Dar nimic grav nu patise. Din fericire, nimeni nu a fost rănit, atunci.
   Prietenul lui era un mafiot puternic și influent, care își întemeiase de curând o familie. Soția lui născuse un fiu sănătos și vânjos, mândria tatălui. Lucrurile decurgeau bine pentru familia lui, iar el se bucura ca nu mai are nevoie de serviciile lui. Soția ii era în siguranță, viata ii era minunata. Asa ca se retrase glorios din branșă. Nu ii plăcuse sa fie garda de corp. Dar o făcuse pentru Eric, pentru ca ținea la el și ii datora multe. Chiar și viata.
    Oftează resemnat și ii raspunde prietenului sau, care aștepta un răspuns de la el, în telefon:
   - Bine, Eric. Dar asta e pentru ultima data.
   - Iti promit, Tony. Nu am încredere în nimeni și Alisson are un obicei prost de a întra în necazuri. După ce fac putina curățenie o sa te las în pace. Știu ca iti dorești sa te retragi la casa ta de la tara, dar mai fa asta pentru mine. Ultima data. Nu pot angaja necunoscuți. Ști ca sunt paranoic.
   - Da, știu. Sa speram ca nu durează mult. Chiar îmi făceam bagajul, ști?
   - Of, te înțeleg. Dar nu am la cine sa apelez. Jimmy e plecat în celalalt capăt de state.
   - Da, știu. Am vorbit cu el zilele trecute. S-a saturat și el de viata asta.
   - Pana ii bag mințile în cap, fetitei ăleia, te rog sa vi.
   - Ști ca nu pot sa te refuz. Maine dimineață sunt la tine.
   - Iti mumtumesc, Tony. Ști ca ma revanșez.
    Convorbirea se încheie și el rămâne cu ochii pierduți în gol. Chiar crezuse ca terminase cu toate astea și își poate vedea liniștit de viata. Dar nu-l putea refuza pe Eric. L- a scos din lumea obscura în care trăia, ca luptător profesionist, angajat în meciuri măsluite, ii oferise un job foarte bine plătit, ca garda a lui de corp. Se imprietenisera repede. Apoi, devenise garda de corp a soției lui, Scarlett. Pentru o perioada scurta de timp, dar suficient cât sa știe ca nu vrea sa mai fie garda de corp pentru vreo femeie. Acestea erau imprevizibile, plângăcioase și răsfățate. Probabil asa era și Alisson, verișoara lui Eric, care auzise ca întra mereu în bucluc. Nu avea părinți, aceștia muriseră când tatăl ei incercase sa răzbune moartea părinților lui Eric. Ce soarta! Eric ramase sa aibe grija de ea și sa preia afacerile unchiului sau. Și reușise cu succes. Doar ca Alisson devenise o fata problematica. Pe unde mergea, provoca numai necazuri. Cel puțin, asa se plângea Eric. Trebuia sa păzească o fetita răsfățată de douzeci și trei de ani. Ce calvar. Nu mai avea răbdare, la vârsta lui, de prostii din astea. De copii răsfățați. La treizeci și doi de ani, nu mai avea răbdare. Voia un job liniștit, departe de focuri de arma și lupte de strada, departe de lumea brutala a clanurilor mafiote. Norocosul de Jimmy. Reușise sa plece. El nu apucase. Acum, nu îl putea refuza pe Eric. Pana la urma, se saturase și el de valurile provocate de verișoara lui. Avea familie de care trebuia sa se ocupe. Băiețelul lui avea doar câteva luni. Era normal sa-si doreasca sa fie în preajma familiei.
   Oftează resemnat și scoate pistolul la curatat. Se pare ca nu îl putea baga la naftalina. Nu încă.
   - La naiba cu toate astea! Spune el iritat și se apuca de lucru.
   Cine știe ce prințesa răsfățată și răzvrătita trebuia sa protejeze acum.
    Scarlett nu a fost asa, intr-adevar. Dar ea era o femeie simpla care si-a văzut de ale ei, pana sa-l cunoască pe Eric. Alisson, în schimb... Era o fetita de bani gata, de care îl auzea mereu pe Eric ca se plânge. Nu o cunoscuse niciodată, dar deja avea un sentiment neplăcut.
   Termina de curatat armele, face un dus rapid și se barbiereste. Arunca o privire la imaginea lui din oglinda și rămâne pe gânduri. La un metru nouăzeci, numai pachete de muschi și privire fioroasa, întunecată, nu avea probleme în a-si găsi un job în breasla lui. Dar dorise sa scape de viata violenta, sa aibe un job normal și o viata normala.
    La naiba cu tine, Eric! Ști ca nu te pot refuza. Și mai ști ca vreau sa ma retrag.
   Își bombanea el în gând, în timp ce se îmbrăca, la patru ace, ca de obicei. Ura hainele alea, se simțea captiv în ele. Nu avea libertate de mișcare. Își trece mana prin parul negru, tuns scurt. Nu avea ce sa pieptene. De aceea se tundea atat de scurt. Ochii negri, umbriti de sprâncene dese, îl priveau cu reproș în oglinda. Asta va fi ultima misiune, în numele onoarei și datoriei. Apoi își va vedea de drum.