MOLIA <pânza de păianjen(II)>

TREI

   - Buna seara, domnișoară Richards.
   - Bună seara, răspunde ea cu vocea ei cristalina, holbandu-se la el ca la circ, cu ei mari, verde smarald.
   El ii susține privirea puțin încurcat. La ce se holba atâta? Era obișnuit ca oamenii sa-l privească cu teama, sa tinda sa păstreze distanta. Prin simpla lui prezenta intimida și impunea respect. Dar fetita asta îl privea ciudat.
   - Întra, te rog, spune ea intr-un final, facandu-i loc sa între în casa. Apoi inchide ușa.
   Tony se incrunta ca nu aude încuietoarea, se întoarce și o folosește chiar el. Ea ii arunca o privire întrebătoare și el ii spune iritat:
   - Va trebui sa te obișnuiești sa folosești încuietorile.
   - Mda, e tot ce spune ea și își continua drumul prin livingul spațios. Tonuri de bej predominau peste tot. Totul era decorat frumos, dar simplu, fără dovezi de grandomanie. Se pare ca modestia era o trasatura a familiei Richards. Nici Eric nu își afișa bunăstarea cum o făceau alții. Văzuse la mulți bogătani obiecte de decor, care nu foloseau la nimic, decât la banalul decor, dar incredibil de scumpe. Nu a înțeles de ce trebuia sa-si expună faptul ca sunt bogați intr-o maniera atât de ostentativa. Dar la Eric nu văzuse asa ceva niciodată. Se așteptase sa vadă la Alisson, care părea foarte răsfățată și încrezuta, din descrierile lui, dar nici la ea nu observa nimic ieșit din comun. Niște vaze mari, erau aruncate ici, colo, cu buchete mari de flori în ele. Știa ca acele flori erau ridicol de scumpe, dar toate femeile îndrăgeau florile. Probabil nu toate femeile își permiteau sa aibe tot timpul buchete mari și sofisticate de flori în vaze.
    Analizează rapid ferestrele mari, pe care le-ar sparge oricine, dar ar face prea multa gălăgie și sistemul de alarma ar răsuna în tot cartierul.
   - Vrei sa-ti arat camera ta? Întreabă ea intr-un târziu, urmarindu-l cu privirea aia a ei de smarald.
   - Întâi vreau sa verific parterul, pe urma o sa merg sa-mi iau lucrurile din mașina. Nu am venit la hotel. Ii replica el sec, fără sa o priveasca.
   - În regula, spune ea încet și se așază pe una din canapelele masive. Își ia telefonul și nu-l mai baga în seama.
   Tony era puțin surprins. Se așteptase la întâmpinare cu pistolul în fata, la țipete isterice, la amenințări. În loc de asta, a dat peste o fetita calma, cooperanta și incredibil de frumoasă... și sexy. Periculos de frumoasă. Crezuse ca Scarlett e cea mai frumoasa femeie din câte văzuse vreodată. Dar se inselase. Miniona asta era de o frumusețe rupta din povesti.
   Ești un profesionist, la naiba. Comporta-te ca atare. Ce dracu ai? Fa-ti treaba pentru care ești plătit și pe urma ești liber de orice obligație.
   Iritat, verifica temeinic ferestrele și sistemele de închidere. Sistemul de alarma și conexiunile. Era ceva de slaba calitate, doar de ochii lumii. Nu era mulțumit. Trebuia sa pătrundă prin efracție un elefant ca alarma sa se declanșeze.
   Încearcă sa-si vadă de treburi, fără sa se gândească la făptura cu aer angelic ce stătea tolănita pe canapea, indiferenta, glisand pe ecranul telefonului, ceva ce ar fi vrut sa știe și el. De ce dracu ar vrea sa știe ce făcea ea pe telefon? Nici nu a schimbat doua vorbe cu ea și deja vrea sa-i cunoască intimitățile. Trebuia sa fie atent la tot ce mișca în jurul ei.
   Da, poți sa-ti tot spui chestia asta.
   Ce aiurea!
   - Merg sa închid poarta. Anunță el nervos si iese pe ușa.
   Ea nici nu apuca sa răspundă, ca el deja era ieșit pe ușa. Își ia geanta cu lucruri personale din mașina, trântește portiera și se oprește sa încuie poarta. Înjură cu sete, apoi inspira adânc. Trebuia sa se întoarcă în aceeași încăpere cu blonda superba.
   Întra în casa, activează alarma și își lasă geanta pe hol.
   - E totul în regula? Întreabă ea cu ochii în ecranul telefonului.
   - Nu chiar, va trebui sa sunam la firma de paza și sa facem modificări. Sau sa contractam alții. Cum dorești. Dar proprietatea nu poate rămâne cu sistemele de siguranța pe care le are la activ. Răspunde el, analizând imaginea de pe fereastra.
   - Ce e în neregula cu ele?
    - Sunt fușerite, de proasta calitate și pentru amuzamentul infractorilor.
   Sprâncenele ei atent pensate și conturate se ridica în semn de întrebare.
   - Nu au fost comandate de un specialist. Explica el. Au fost cumpărate la recomandare și montate la repezeala, de amatori.
    - Probabil, răspunde ea, indiferenta. Nu am acordat importanta acestui aspect.
   - Ma mira faptul ca Eric te-a lăsat pe tine sa închei un contract de genul asta.
   - Ce vrei sa spui? Se aprinde ea și sare în picioare.
   Gata, scandalul era stârnit.
     Hai ca începem.
    - Doar ca e clar ca nu te pricepi la lucruri de genul asta. Nimic altceva. Răspunde el tăios.
    - Nimeni nu se baga în viata mea și în felul în care îmi aștern eu lucrurile. Nici măcar Eric. Nimeni! Înțelegi? Se rasteste ea, aruncandu-i priviri tăioase.
   Tony simțea cuțite înfipte în inima, aruncate numai din ochii ei mari de smarald.
   - Nu o lua ca pe o jignire, domnișoară Richards. E o simpla constatare.
   Ea se apropie de el, își ridica bărbia și îl privește cu ura, direct în ochi.
   - Poți sa te duci direct la dracu și sa-ti bagi constatările direct în fund.
   Tony inspira adânc, numără în gând, dar nu știe pana la ce număr ajunge. Pierduse sirul în primele trei secunde.
   - Orice neplăcere ai, legata de afacerea asta, poți sa vorbești cu Eric. Eu sunt angajat pentru o misiune, și nu am de gând sa ma sustrag de la îndatoriri pentru ca nu-ti convine ție, domnișoară Richards.
    - Cert e ca nu te-am vrut aici, nu te vreau aici și voi face tot posibilul sa dispari din viata mea! Tipa ea, plina de furie și venin.
    - Poți sa faci orice poftești, cât timp Eric răspunde de averea ta, de bunăstare ta, nu ai decât sa te plângi lui. El m-a angajat, după cum bine sti. Dacă îți puneai lacăt la gura și aveai putina diplomație în tine, nici eu nu trebuia sa suport acum, situația asta. Și eu vreau sa plec cât mai curând, nu îmi face placere sa dadacesc. Pentru ca ești o fetita răsfățată, care are nevoie de dădaca la tot pasul, suntem în aceeași situație amândoi. Nici mie nu îmi face placere compania ta, dar amândoi răspundem lui Eric. Asa ca, resemneaza-te, aduna-te și maturizeaza-te! Viata nu e roz. Amândoi vrem sa ieșim din asta cât mai repede. De tine depinde cât de repede. Acum, arata-mi camera!
   Alisson rămâne cu gura căscată, holbandu-se la el ca la mașini străine. Cum își permitea varul ei sa-i trimită un asemenea necioplit? Dacă făcea mișto de ea, nu era o gluma buna. Spumegand, se întoarce pe călcâie și ii arunca peste umar:
   - Urmeaza-ma!