MOLIA <pânza de păianjen(II)>

ZECE

    Nu avea de gând sa o scoată din tabietul ei de dimineață. O lasă să-și savureze cafeaua în liniște, fără sa spună nimic. El își analiza telefonul, răspunde la mesajele lui Eric, probabil vorbise deja cu Mark, încearcă sa n-o bage în seama. Doar ca era greu sa faci abstracție de o prezenta atât de feminina și sexy. Era tăcută, dar era acolo, la doi metri de el, un ghemotoc de energie ce sta sa rabufneasca în orice moment.
    Alisson profita ca atenția lui era îndreptată spre telefon și îl analizează atent. Statura lui masiva ar intimida pe oricine. Privirea lui pătrunzătoare era greu de susținut. Avea un aer periculos. Ca un vulcan adormit, gata sa erupă la cea mai mica zdruncinare.
    - Ți se răcește cafeaua, ii atrage el atenția, fără sa ia ochii din telefon.
    Instant se înroșește în obraji și duce ceasca de cafea la gura. Stiuse ca se  holba la el. La naiba, stiuse și o lăsase sa se facă de ras. Din nou.
    - Când spuneai ca vin de la firma de securitate? Încearcă ea sa schimbe subiectul.
    - În dimineața asta. Vine răspunsul absent.
    Părea foarte concentrat acolo.
    - Ai dormit și tu, puțin? Întreabă ea, punanand ceasca goala pe masuta dintre canapele.
    - Da, am închis și eu ochii spre dimineata, răspunde el, sperând sa poată tine ascunse evenimentele din noaptea aceea. Nu ar vrea sa o sperie inutil.
    - O sa merg sa fac un dus, anunță ea și se ridica de pe canapea. Dar sacoul lui îl ia cu ea. Îl păstrează pe umeri și pornește spre etaj.
    Avea și el nevoie de un dus, sa se schimbe cu haine curate. Ce o fi cu ea? Doar are haine, nu? Nu-i păsa lui foarte mult de sacoul ala, dar îl intriga felul în care ea se agata de el.
     Mai bine nu-i spunea ce face la etaj. Acum, imaginația lui o lua razna. Apa calda managind pielea ei alba. Sapunele generoase prelingandu-se pe sânii ei rotunzi, pe talia îngustă... Mâinile lui pe soldurile ei ... La dracu! Baga-mi-aș! La ce te gândești, idiotule? Se mustra el în gând.
    Se plimba de colo, colo, prin livingul mare și simte cum ii clocotește sângele in vene. Era nervos, pe el, pe ea, pe avalanșa de trăiri ce ii fac inima sa-i spargă pieptul. Era incredibil ce se întâmpla cu el. Nu-i venea sa creadă ca o miniona delicata, cu nasul pe sus, îl făcea sa-si doreasca sa rupă hainele de pe ea și sa o posede ca un animal în călduri, ce era.
     Gândurile ii sunt întrerupte de telefonul ce ii suna insistent. Era Eric.
    - Da. Răspunde el, puțin cam răstit.
    - S-a întâmplat ceva? Întreabă Eric cu îngrijorare în glas.
    - Nu, totul e în regula.
    - Atunci de ce tipi la mine?
    - Nu țipam, eram căzut pe gânduri când ai sunat.
    - E un motiv sa ai îngrijorări?
    - Nu, nici unul?
    - Gunoiul de azi-noapte era Benedetti sau Brik? Am înțeles ca și Brik da târcoale.
    - Era Benedetti. Stai liniștit. Brik încă nu știu ce urmărește. Clar o urmărește pe Alisson, dar încă nu știu scopul. Poate ma luminezi tu. Ce afaceri neîncheiate aveți?
     - Iti amintești acel ultim transport de carne vie pe care l-am interceptat?
    - Da.
    - Se pare ca si Brik a vrut ceva de acolo.
    - Asta nu suna bine. Voi schimba azi niște chestii pe aici, dar dacă se îngroașă gluma, o voi duce pe Alisson departe de frontul vostru, pana lichidezi conturile.
     - Da, ma ocup și de Brik. Alisson cum e?
     - E bine, nu știe ce s-a întâmplat azi noapte.
    - Foarte bine. Bine lucrat, ca de obicei. Ai mana libera sa acționezi cum crezi tu de cuviință, doar sa ai grija de verișoara mea.
     - Ști bine ca, o data ce mi-am luat un angajament, îl duc pana la capăt.
     - Da, Tony, știu. Am toată baza în tine.
     - Nu vei fi dezamăgit.
     - Știu, frate, știu.
    Și cu asta se încheie convorbirea lor. Iar Tony rămâne pe gânduri și mai mult. Nu putea sa-l dezamăgească pe Eric. Nu putea sa-si încalce codul etic, nu putea nici măcar sa se gândească la pielea ei neteda și sânii rotunzi. La fundul ala bombat, la picioarele alea zvelte, cum îl incolacesc, îl strâng...
    - Ce preferi pentru micul dejun? Se aude vocea ei cristalina.
    Se trezește din reverie și se uita la ea ca la circ. Cu o noapte în urma ii clantaneau dinții de frig, iar acum se afișa în fata lui în pantaloni scurți, un tricou lejer și parul strâns intr-o coada de scolarita. Picioarele alea goale care-l băgau în boala!
    - Nu mănânc micul dejun, spune el nervos, ca și când ar fi ceva nefiresc acest obicei.
    - Menajera vine imediat, asa ca as vrea sa știu din timp ce ii spun sa pregătească.
    - Ce vrei tu, eu nu mănânc, spune el ursuz. Se confruntau din priviri. Ochii ei verzi erau mari și nevinovați, ochii lui negri erau pătrunzatori și necruțători.
    O tensiune bizara se creaza între ei. Nici unul nu mai zicea nimic, doar se priveau în tăcere, intr-o atmosfera încinsă, încărcată de scântei care amenințau sa provoace un incendiu.
     Alisson se simțea intimidata, privirea lui o punea în încurcătură. Era genul de privire care te atrage, dar te și pune pe fuga. Inima o lua la galop, parca o simțea în timpane, cumva. Respirația i se intensifica, stomacul se strange.
     - Acum nu îți mai este frig? Întreabă el, intr-un târziu.
     - Noaptea e frig, șoptește ea, intrebandu-se de ce vorbește în șoaptă. Dar nu ii ieșise sunetul din gat, era un nod acolo, care o împiedică sa folosească un ton normal.
     - Sa pui ceva pe tine, pana ajung cei de la securitate.
    Și explozia se declanșează. Simte cum ii bubuie capul, cum sângele incepe sa alerge în tot corpul, cum ii vine sa urle și sa lovească.
    - Poftim?! Iese sunetul din gatul ei, deblocat de starea de nervi în care o aduse cu o singura remarca.
    - Cred ca ai auzit bine.
    - Cine te crezi tu, sa-mi dictezi mie ce sa fac?! Țipa ea frustrata, nevenindu-i sa creadă ce aude.
    - Sunt responsabil cu protecția ta. Nu am chef te fâțâi dezbrăcată în fata unor bărbați care au o treaba de făcut, aici. Ăia trebuie sa rămână concentrați pe ceea ce au de făcut, nu sa le distragi tu atenția, cu picioarele goale și fără sutien. Nu vreau sa rup niște oase, inutil, din cauza ta, ca ești inconștientă.
    Nu-i venea sa creadă ce aude. Ii venea sa-i scoată ochii. Spumega de furie.
    - Cum îți permiti?! Bruta nenorocita ce ești! Necioplit înfumurat! Cum îți permiți sa-mi vorbești tu, mie, asa?! Fac ce vreau și ma îmbrac cum vreau și nu trebuie sa dau socoteala la nimeni!
    - Iti amintesc ca Eric mi-a dat mana libera sa fac orice e nevoie pentru a-ti asigura protecția. Asa ca mie, îmi vei da socoteala. Și dacă eu consider ca stilul tău vestimentar te pune în pericol, te vei conforma.
    Simțind ca explodează, Alisson se apropie de el, își da capul pe spate sa-l poată privi în ochi și ii arunca printre dinti:
    - Niciodată! Auzi?! Niciodată nu o sa-mi dicteze cineva ce sa fac, cu atât mai puțin tu!
   Spunând asta, se întoarce și o ia la fuga pe scari în sus.