MOLIA <pânza de păianjen(II)>

PAISPREZECE

    Alisson îl privește cu teama. Nu știa la ce sa se aștepte. Tony se dovedise un bărbat imprevizibil. Dar era conștientă ca nu putea rămâne în mașina. Încă naucita după sărutul lui flamand, ii accepta mana și coboară din mașina. Nu știa ce sa facă și cum sa reacționeze.
    Tony închide portiera și o sprijină de ea. Își pune bratele pe geamul din spatele ei și o privește în ochi, intr-un fel intimidant. Alisson își propteste palmele de portiera din spatele ei, neștiind ce sa facă cu ele, la ce sa se aștepte.
    - Probabil ești învățată ca toată lumea sa-ti cânte în struna. Eu nu sunt toată lumea. Eu sunt aici cu o misiune și nimic nu ma poate impiedica sa o duc pana la capăt.
    Ii vorbea pe un ton calm, dar ferm, hotărât. Alisson îl privea cu ochii ei mari, incarcati de nedumeriri, întrebări, teama...
    - Sa nu mai îmi vorbești asa, continua el. Eu nu sunt varul tău sa fut tot ce prind, cum făcea el înainte s-o cunoască pe Scarlett. Nu mai trezi bestia din mine pentru ca nu stiu sa fiu nici galant, nici curtenitor.
    Ii ia mana și i-o pune pe pieptul lui, în dreptul inimii, acoperind-o cu palma lui.
    - Nu ști ce zace aici, prințesă. Nu vrei sa afli, asa ca, fii cuminte.
    Ce fel de monstru ii trimisese Eric? Care era istoria lui? Chiar dacă l-ar întreba pe varul ei, nu ar primi decât răspunsuri vagi. Eric nu ii oferise detalii despre lumea în care se învârtea el, despre afacerile lui. Mafia era un termen vag, pana la urma, ce lăsa loc de interpretări. Știa ca Eric își recruta oamenii după anumite principii și standarde. Dar cam atât. În rest, era în ceata. De când se casatorise cu Scarlett,  intr-o maniera foarte grăbită și bizara, varul ei își rarise ieșirile, se așezase cumva, lângă familie. Se ocupa mai mult de hotelurile și cluburile lui, dar înainte de asta, își asigurase poziția dominanta pe zona lui. Ce o mai fi și asta, nu știa. Erau frânturi pe care le auzise când mergea în vizita la ei. Vizite care deveniseră mai dese, de când se născuse Timothy, nepoțelul ei. Se apropiase mult și de Scarlett,  fiind singura femeie care avea și altceva în cap, în afara de distracții și cumpărături, cum erau prietenele ei. De la Scarlett învățase ce este cumpătarea, empatia. O făcuse sa se deschidă în fata ei și sa domolească furia ce o mistuise ani întregi, din cauza morții violente a părinților ei. Ii făcuse bine conversațiile lungi cu soția varului ei. Ii făcuse bine și bucuria ce ii umplea sufletul de câte ori îl ținea în brate pe nepoțelul ei drăgălaș.
   Iar acum venise bruta asta sa-i dea tot echilibrul peste cap. Sa-i arunce cuvinte grele, sa o demoralizeze și să-i scadă stima de sine. Cu el nu putea sa joace la intimidare. Pe bărbatul asta nu-l putea intimida nici un tanc de o mie de tone.
     Fără sa-si dea seama ce face, își pune și cealaltă mana pe pieptul lui, lipindu-se instinctiv de el. Deși o rănise, cumva ii cauta protecția. Și se simțea vulnerabila. Cu toate ca era un bădăran și o bruta, în bratele lui se simțea protejata, de neatins.
   Tony oftează greu, simțea ca e la capătul puterilor. O cuprinde în brate, ii sprijină capul de pieptul lui, sa nu-i mai vadă buzele umflate din cauza freneziei lui, sa nu mai fie tentat sa o sfâșie pe loc. Nu știa cum va reuși sa iasă din afacerea asta cu onoarea nepătata. O strânge disperat la pieptul lui, își apasă buzele pe creștetul ei, ii mângâie parul mătăsos și din nou își aminteste: drumul spre iad e pavat cu mătase.
    - Ar fi mai bine sa intram. Menajera ta va întra în panica după ce îți vede dormitorul.
    - Da, ai dreptate. Răspunde ea cu nasul în pieptul lui. Dar nu-i venea sa se desprindă de el. Era confortabil, era placut sentimentul acela de siguranța.
    Fără sa-i mai spună nimic, Tony ii trece un brat pe sub genunchi, cu cealalt o sprijină de spate și o ridica la piept, purtand-o pe brate pana în casa. Cumva simțise ca ea nu vrea sa se dezlipească de el. Nici el nu era pregătit sa se dezlipească de ea. Imediat ce ii vede intrând în casa, menajera se repede la ei, vădit îngrijorată.
    - Ce s-a întâmplat?! Alisson,  ești bine?
    Tony o lasă pe micuța nimfa pe picioarele ei, dar continua sa o sprijine de trupul lui.
    - Da, Emily, sunt bine. Ii răspunde Alisson cu blândețe.
    - Ti-am curățat dormitorul. L-am dezinfectat, chiar. Ce Dumnezeu s-a întâmplat acolo? Ce se întâmplă, Alisson?
   Emily era, clar, îngrijorată.
   - Se pare ca sunt urmărită, cineva cauta sa-mi facă viata amară. Răspunde Alisson cu vocea tremuranda. Dar nu-ti face griji, de asta e Tony aici. Eric l-a angajat ca și garda de corp. E aici sa ma protejeze. Asa ca va trebui sa te obișnuiești cu prezenta lui, o vreme.
   Apoi ii arunca lui Tony o privire încărcată de reproș.
   - Cel puțin, pana ii expira contractul. Pe urma încasează banii și dispare din viețile noastre.
    Tony a simțit pumnalul înfipt în inima. Îl acuza cumva ca își face datoria? Ca își exercita jobul?
   Pe un ton amenințător, cu voce joasa, ii spune incet, printre dinti:
   - Ai grija, domnișoară Richards, pășești pe cioburi. Nu trezi bestia. Pe urma, nu mai răspund de mine.
   - Și ce o sa faci, Tony? Ești aici ca să ma protejezi, inclusiv de tine însuți! Asa ca... Ce o sa faci?
    Devenise iar provocatoare, după sperietura de mai devreme, când tremurase în bratele lui, se ascundea din nou în spatele măștii de femeie puternica și orgolioasa, obraznica. Dar el știa mai bine. Știa cat de fragila și vulnerabila era, în esența. Știa cata nevoie de protecție avea. Și de afecțiune, de cineva care sa o aprecieze și sa o iubească.
   Nu ești tu ăla! Treaba ta se termina la partea cu protecția. Celelalte, i le va oferi altcineva. Cineva care va sfârși la doi metri sub pământ, dacă nu va avea grija sa i le ofere.
   Gândul ca alt bărbat sa o atingă, în vreun fel, sa o sărute, sa i-o tragă, îl înfurie pe loc. Sângele ii clocotește în vene, în fata ochilor vede roșu. Nu suporta acest gând.
    - Nu vrei sa afli, prințesă,  răspunde el printre dinți. Crede-ma, nu vrei sa afli!
   Ura felul în care ii spunea prințesă. Suna batjocoritor, cumva. Ironic. Dar când ii spuse iubito, o topise. Sunase atât de bine, atât de intim. Ii spusese asta intr-un mod cald, încărcat de sentimente.
   Sentimente?! Unde ti-e capul, proasto! Bruta asta nu are sentimente. Are de încasat niște bani. Serviciile lui sunt contra cost. De ce tot uiți asta?!
    Felul patrunzator în care el o privea, o făcea sa uite asta. Felul în care o atingea, o făcea sa uite ca e în pericol. Iar felul în care o sarutase, o făcuse sa uite de tot. Și ii era ciuda pe propria persoana ca își dorea sa o mai sărute asa. Sa o mai tina în bratele lui de fier și își dorea chiar sa...