Am vorbit de egalitate, hai sa vorbim si despre sansa.
Toti suntem egali in drepturi. Dar de ce unora li se prezinta o sansa iar altii nu au acelasi noroc.
De aici urmeaza un sir de intrebari care cu toate ca isi au dreptatea, ne incarca sufletul de suferinta.
Ca unii sa aiba ce altii nu au? Oare e asta corect?
Intrebarile de mai sus sunt dureroase.
Va recomand sa stati in pat acasa. In liniste, fara alte ganduri. Doar voi cu voi seara.
Si intrebati-va "cum fac sa ies din starea asta? ",
"ce fac gresit?".
Modest si sincer, fara frica.
Nu aveti un inamic traind in propria piele.
Raspunsurile vor veni de la sine cand va veti lasa coplesiti de vulnerabilitate in cautarea sinelui.
E timpul sa petrecem mai mult timp cu noi insine. Fara distrageri. Sa ne cunoastem adancurile si durerile. Sa constientizam lumea din jurul nostru, sa o intelegem pe ea prin noi.
Sa scriem. Sa traim si sa visam. Sa ne plictisim. Sa fim atenti la ceas cand ticaie. Sa nu asteptam ceva. Starile, cuvintele, sa vina de la sine.
Va garantez ca asta nu va va face fericiti. In schimb v-a crea o multumire interioara. Un simt de implinire. De curaj reflectat din autenticitate.
Asa ca incepeti sa aveti rabdare. Cu voi insiva. Alocati-va timp voua sa reflextati. Stati singuri cu orele, fara distrageri. Veti dezgropa multe lucruri. Mai ales lucruri neplacute. Pe majoritatea le veti satisface, nu va vor mai da tarcoale. Unele din ele in schimb, sunt de neatins. Nu avem puterea sa schimbam nici efectul lor, nici realitatea lor. Pur si simplu e in afara puterilor noastre.
Pentru mine, gandurile rele, au inceput sa imi provoace satisfactie. Sunt ca niste greutati. Parca imi intaresc mintea. Imi reintregesc sufletul. Imi iau inapoi ce am pierdut, si chiar mai mult.
Daca sunteti anxiosi, scrieti, asta fac eu. Daca sunteti depresivi. Stati cu voi insiva, infruntati acele stari.
Asta a fost starea de azi.
Si nu uita niciodata, ca toti suntem oameni.
