Daca stau prea mult timp fara oameni in jurul meu, ajung sa ma stresez cand sunt in preajma lor. Mai mult de atat incep sa fiu stresat si cand sunt singur.
Cel mai mult imi lipseste la tata ca nu mai am sprijin. Ca nu mai are cine sa ma sfatuiasca, sa duca greul si sa se asigure ca totul in viata mea e bine. Sa stie ca daca eu fac o miscare gresita nu risc sa ajung pe strazi sau sa imi ruinez viitorul. Imi lipseste asta si lipsa asta ma streseaza. Lipsa asta m-a transformat intr-un om caruia ii e frica sa greseasca. Care stie ca daca va gresi cu ceva ridca sa isi rateze tot viitorul. Care stie ca o sa duca o viata amarata daca nu face tot ce trebuie cum trebuie si trebuie sa o faca bine din prima, ca daca greseste ceva cat de putin stie ca nu e cineva acolo care sa-i repare greseala si tot el va sta sa o repare. Si stie ca nu are timp de asa ceva. Stie ca sunt foarte multe lucruri de facut si daca nu le face el, nu le va face nimeni. Stie ca e singur stie ca nu are sprijin. Nici sufletesc, nici financiar nici macar sa stea de vorba cu el. Stie ca e singur si stie ca ceilalti ii pot aduce doar suferinta si probleme, cum i-au mai si adus in trecut. Stie ca chiar daca ii este greu, stand singur stie ca macar nu ii fac altii probleme, e singur dar macar stie ca e singur, asa ca nu e incurcat si mai tare de ceilalti. Nu e tras in jos de nimeni fara sa se astepte la asta. El e singur, dar macar e suficient de puternic. Chiar daca se simte slab, pierdut si confuz, stie ca mereu se va ridica iar si iar si mereu va reusi in cele din urma. Stie ca e un om corect si a renuntat de mult sa fie bun. Stie ca bunatatea naiva nu il aduce nicaieri si ii face atat rau lui cat le face si celorlalti care-si bat joc de bunatatea sa. Stie ca e singur, dar stie ca o sa faca mult bine. Stie ca facand ceea ce este corect, face si ceea ce este bun, asa ca nu se mai chinuie sa fie bun, deoarece este deja, fiindca este corect, moral deci bun. El sunt eu. El este un simplu singur inginer, cu putere sufleteasca mare, el are incet in cet tot ce ii trebuie, fiindca a lucrat la asta, cu lunile. El este singur, dar este puternic si destept. Si chiar si daca nu ar fi cel mai destept, e destul de rabdator cat sa reuseasca de fiecare data. Si cand da gres, face ce face si tot reuseste cumva, macar reuseste sa inteleaga ca nu a reusit, si intelege ca reusita, era pur si simplu imposibila. El sunt eu. El nu vrea sa greseasca. El vrea sa aiba mereu dreptate si stie ca daca se va insela vreodata cu ceva ridca sa piarda tot ceea ce a reusit pana in prezent. Stie ca e nevoie doar de un mic lucru ca sa il doboare fiindca se simte singur neputincios si slab. Dar trecutul i-a dovedit ca defiecare data a luat-o de la capat. I-a aratat ca chiar daca el se simte asa, in realitate este mult mai puternic. Cu un lucru el sigur nu e arogant. Cu ideea ca este invincibil si greu de doborat. Si nu e arogant cu asta fiindca stie ca este slab. Si crede ca e mult mai slab decat este de fapt. Si cand incearca sa dovedeasca altora ca nu e asa, atunci s-a sfarsit cu ei. Fiindca el cu asta nu e arogant, el cu asta e speriat. Se simte lipsit de control sau putere, si cu toate astea are asa de mult control si putere asupra la ceea ce se intampla in viata lui. Fix frica aceasta ca nu are putere ca e singur si neputincios. L-a indemnat cu anii ca sa isi capete tot mai multa putere si control in viata. Fix aceasta frica, care pana in prezent abia l-a parasit, continua sa il faca din ce in ce mai puternic si in controlul situatiilor. Fix aceasta spaima il face sa inteleaga tot mai multe din cum merge viata si il face tot mai puternic. El este Alex, el sunt eu. Dar daca m-as fi asociat din start cu mine si as fi vorbit la singular, probabil nu as fi dezvoltat asa de bine persoana. Fiindca eu pe mine nu ma inteleg, eu pentru mine sunt greu de inteles, dar eu pentru altcineva, poate e mai usor. Acum ma voi culca. E deja ora 5:57 dimineata in vinerea neagra a anului 24. Azi voi cumpara cadouri celor "dragi". E greu sa le spun dragi fiindca nu ii pot tine aproape. Nu ca nu as vrea cu disperare asta, dar fiindca simt ca ei pentru mine sunt un pericol. Un periloc de a pierde tot ceea ce am realizat. Ei pentru mine sunt o povara in adevaratul sens al cuvantului. Fiindca nu au reusit sa ma iubeasca pana acum, si nici nu o vor face pe viitor. Ei pentru mine sunt doar o povara. Ei pentru mine sunt un ghinion. Ei sunt familia mea lacoma si rea. Ei sunt cei ce nu se pot desprinde de propriile lor personalitati toxice si lipsite de control. Eu, incerc sa capat acea putere si treptat reusesc. Ei, nu. Asa ca le-am zis adio si nu vreau sa mai aud de ei prea curand. Ei ma streseaza, pentru mine ei sunt ceva la care nu vreau sa ma mai intorc. Fiindca acum in sfarsit am ceva ce nu am avut de cand eram mic. Un simt ca pot face orice, ca pot. Am sentimentul ca pot si acum am voie si sa vreau. Acum vreau si pot sa obtin ce vreau si asta. Asta ma face sa ma simt implinit. Asta ma face sa ma simt in sfarsit linistit, nu complet, dar cu timpul voi ajunge la complet. Fara ei si prin mine, ajung in sfarsit la liniste. I-am parasit pe ei ca sa ma gadesc pe mine. Doamne ajuta! O sa muncesc foarte mult ca sa ies din pattern ul asta al vietii de om obisnuit.
