Toxic

Capitolul 3

Să mă bucur de o zi la plajă, în bătaia soarelui călduț este o adevărată binecuvântare. Vara e pe sfârșite în calendar. Afară, căldura spune cu totul altceva. Astăzi sunt fără Giovanni, în schimb îl am paznic pe vărul meu, Antonio. Nu dă doi bani pe mine, și sentimentul e reciproc. Are 18 ani și e sictirit să facă pe bona cu mine. I-am spus mamei că nu avem nevoie de paznic sau bonă, dar riscam ori să stăm acasă, ori să ne însoțească Giovanni 2, o namilă nu atât de plăcută ca Giovanni 1.

– Ceci, dă-te cu loțiune de plajă, o să faci riduri sau mai rău cancer de piele din cauza radiațiilor, strig la sora mea, care scoate limba la mine.

– Toată lumea știe că bronzul fără spf e cel mai sănătos.

– Sănătos pe naiba. Vino încoace, nu citești, nu auzi nimic în jurul tău, radiațiile sunt tot timpul anului, și trebuie să purtăm spf mereu.

– Zise Mami cea cicălitoare și tocilară, rostește ironic Antonio. E înalt, dar cam slăbuț, cu un început firid de mustață.

Cecilia se face că nu mă aude, și stă cu picioarele în apă, căutând scoici. Are un costum de baie dintr-o piesă, de un verde smarald, care îi accentuează bronzul.

– Mai taci, Antonio!

– Obligă-mă!

— S-ar putea să o fac și să îți bag niște nisip în gura aia spurcată.

– Da, da, să o văd și pe asta.

Din depărtare, un grup se apropie de noi. Un cap arămiu și un mers cunoscut se distinge dintre toți.

– Spuneai că ești ocupată, Paty, o întâmpin cu o privire mustrătoare.

– M-am răzgândit și am adus toată gașca cu mine.

Toata gașca însemnând iubitul ei Julio, verișoara ei, Clara. Și MARCO! La dracu'!

Antonio se animează brusc când o vede pe Clara. E atât de mototol, încât nu a reușit până acum să o scoată în oraș.

– Pe tine te știu! Ești băiatul cu motocicleta, exclamă sora mea. Marco, așa-i?

– Ce memorie ai!

– Cecilia, dacă ai uitat cum mă cheamă, îi întinde ea mâna, și deja salivează privindu-l. Doamne, e dezgustător, ziua aceasta poate fi mai rea?

– Ce coincidență să te văd aici și acum și nu, nu am uitat.

– Asta mă gândeam și eu, n-ai cum să mă uiți.

Felul în care sora mea flirtează e enervant și obositor. Ea, chicotește aș putea spune ca o iadă, și mie enervarea îmi crește alarmant.

– Cecilia! spun eu printre dinți, încetează.

– Dar, ce fac? Citește-ți cartea și lasă-mă, nu fac nimic, doar vorbesc.

– Mereu e sufletul petrecerilor? șoptește Marco, e prea aproape de mine, ca să nu îl aud.

– Da, ai remarcat și tu. Strică tot cheful, îi răspunde Cecilia, dându-și ochii peste cap. Marco nu ai vreun frate la fel de chipeș ca tine?

– Din păcate, nu.

– Ce păcat, dar dacă sora mea nu te vrea, să știi că sunt disponibilă.

– O să am acest lucru în vedere.

– Așa să faci, îi răspunde ea, făcându-i cu ochiul.

Ceci se așază pe șezlong, își pune căștile și începe să fredoneze versuri pe un ton total afon. Veselia ei nu e molipsitoare, căci nu m-am relaxat deloc de când am ajuns la plajă. Marco își așterne prosopul lângă mine, și se așază turcește. Să mă vadă în costum de baie mi se pare stânjenitor. Aproape că mă simt goală în fața lui.