Toxic

Capitolul 15

Playlist: Demons/ Imagine Dragons

Când mă afișez târziu dupa ora 12, cu ochii umflați și roșii, soarele sclipește prea tare și decid să îmi ascund cearcănele sub o pereche de ochelari de soare.

Sunt iritată, obosită și dacă nu ar fi vorba de Patricia, aș face cale întoarsă acasă. După o noapte albă, o cafea tare sper să facă minuni contra oboselii. Nu cred că are efect și asupra  sufletului meu care tânjește după lucruri pe care nu i le pot oferi. Viața nu ar trebui să fie complicată la 17 ani, și totuși, iată-mă la o răscruce de drumuri obligată să aleg între datorie și iubire.

Trag nădejde ca diavolul acela de Ignazio să se fi întors de unde a venit și eu să mă pot bucura de o zi la piscină și de compania prietenei mele.

– Mă doare capul, mormăie Paty. Am băut prea mult. E în costum de baie, în timp ce eu sunt încă în pantaloni scurți și un top decoltat.

Se așază pe șezlongul de lângă mine, arătând ca după război. Nici eu nu sunt mai prejos, am îmbătrânit într-o noapte câți alți în 100.

– Nu am dormit toată noaptea.

– Trebuia să îl chemi pe Ignazio să îți facă un masaj, rânjește plină de ea. Să te maseze bine, bine, peste tot.

O lovesc ușor cu palma, și ea scoate un au prea zgomotos.

– Te doare capul, bine ai spus, căci văd că vorbești numai tâmpenii.

– Tu ai văzut cum arată? Dacă viitorul meu soț ar fi ca Ignazio, nu aș mai sta pe gânduri. M-aș duce la altar de bunăvoie și nesilită de nimeni.

– Paty, ce ai? Ai tras ceva pe nas? Ai făcut insolație? Ignazio e la fel de frumos ca Hitler. Nu mai spun că are un suflet la fel de hain ca al unui adevărat tiran.

– Hai, că văd că ești prost dispusă, eu încerc să te înveselesc și tu, nimic. Mi se pare drăguț din partea lui să vină aici, pentru tine. Nici nu văcunoașteți, poate ar trebui să îi oferi o șansă și să descoperi ce fel de om este. Poate nici el nu își dorește această căsătorie.

– Nu mă interesează să îl cunosc, din partea mea să se ducă dracului. Dacă nu și-ar dori-o, ar trebui să renunțe la asta, nu crezi?

– De parcă e după tine sau el, Alessia! Vorbim de interese aici, nu de iubire.

– Iubire cu forța, mormăi îmbufnată.

– Că tot vorbeam de lup, Ale, uite-l cu o blondă.

O blondă agățată de el, și un Ignazio la bustul gol se afișează nonșalant, defilând ca pe podium. Indolența cu care mă privește e strigătoare la cer.

Amândoi chicotesc ca două animale în călduri. Nu îi răspund nimic, sunt doar iritată de impertinența lui. Se afișează aici cu altă femeie, ca și cum, nu urmează să se căsătorească cu MI-NE! Nu are pic de rușine, cine se crede? Nici eu nu sunt cel mai bun exemplu, dar, totuși...parcă Ignazio întrece orice măsură.

– Ignazio, iubitule, mă omori, chicotește ea.
Vă jur că dacă nu scot fum pe nări în curând voi scoate. Și flăcări și tare mi-e teamă că voi stârni un adevărat incendiu.

– Alessia, nu te-am văzut, zice el, aparent surprins de prezența mea aici.

– Nu știam că ai probleme de vedere, îi răspund obraznic.

– Giuliana, se adresează el fufei platinate, ea e Alessia, viitoarea mea soție. Și domnișoara de aici e prietena ei, Patricia.

– Soție, pufnește Giuliana! Dragule, credeam că ai gusturi mai bune!