Toxic

Capitolul 11

Playlist: Who I am- Alan Walker

Marco - acum 3 ani

Stau de câteva ore în alertă. Așteptând. Tresărind la fiecare far al
mașinilor care trec prin dreptul casei.
Nu ar trebui să fac acest lucru, dar după ce am cutreierat orașul în căutarea ei fără să îi dau de urmă,
trebuie să o aștept. Se poartă total iresponsabil, chiar dacă i-am interzis în repetate rânduri să nu facă acest lucru. Trebuie să încheie totul până nu e prea târziu. Desigur, că nu mă ascultă, de ce ar face-o, e căpoșenia întruchipată, însă va trebui să mă asculte. Până nu e prea târziu. Până nu se năruie totul cu viteza unui castel de nisip luat de ape.

Disperat, ies afară în plină stradă.  E noapte, cu o lună ascunsă aievea printre nori. Câteva stele licăresc slab, aproape anemic.

Câțiva pași se aud în apropiere pe asfalt. Ciulesc urechile și încerc să disting în lumina difuză chipul ei cunoscut. L-aș recunoaște oriunde. Pașii se aud tot mai aproape. Ea e! Părul buclat în nuanțe întunecate, se mișcă în timp ce pășește nepăsătoare. Mă ascund în spatele unui stâlp, de unde nu mă poate vedea. Este singură. Nenorocitul a lăsat-o probabil o stradă mai jos. Ce idiot! Ce dracu' vede la el?

– Pe unde ai umblat?
Scapă un țipăt înăbușit, care trezește câțiva câini adormiți.

– M-ai speriat, Marco! Ce faci aici?

– Asta ar trebui să te întreb eu...
Sunt atât de furios, încât corpul e cuprins de un tremurat ușor.

– Nu am chef de cicăleala ta la ora asta.

– Clarissa, ar trebui să te iau pe sus și să te închid în cameră pentru
totdeauna. Ce dracu' e în capul tău?

– Marco, scutește-mă, nu ești tata, ok?

– Nu sunt, dar sunt fratele tău mai mare.

– Te rog, ești cu 1 an jumătate mai mare decât mine, pufnește plină de ironie. Calmează-te! Te porți ca un psihopat. Mă urmărești, vrei să mă controlezi, nu cumva vrei să mă închizi într-un turn și să arunci cheia?

– Nu sună rău, să te închid până îți vin mințile înapoi.

– Ești un dobitoc, Marco! Dă-mi drumul!

I-am prins mâna, prea agresiv și îmi dau seama că o doare. La dracu ' nu vreau să îi fac rău.

– Clarissa, am impresia că ți s-au evaporat neuronii de când umbli printre mafioți. Ți-am spus că nu ai ce căuta cu acel dobitoc, de ce nu mă asculți? De ce? întreb aproape sfârșit de emoțiile care cutreieră prin corp.

– Pentru că nu ai niciun drept să îmi spui ce să fac, cu cine să ies, pe cine să iubesc.

– Ai aproape 17 ani, Clarissa, ce știi tu de iubire?

– Dar, tu ce știi despre iubire? Zi? Nu știi nimic.

— Sunt fratele tău și știu că nimic bun nu a ieșit vreodată din familia aia. Este fiul unui criminal, al unui mafiot, ce cauți lângă el?

– Nu-mi pasă, el este un om bun.

– Bun? BUN? Doamne, ți-a luat mințile, dobitocul ăla. Nu poți sta
lângă un om ca el. Dacă nu încetezi o să îi spun tatei.

Își dă ochii peste cap când aude ce spun, și-mi vine să îi dau o mamă de bătaie să o țină minte toată viața.

– Crezi că mă interesează ce zice tata?