Mi-am ridicat sprânceana spre tipa care părăsise ringul de dans și s-a apropiat destul de mult de mine, încă mișcându-și corpul pe ritmurile muzicii. Am încercat să o ignor, dar atunci când mi-a pus mâna pe umăr și a continuat să-mi zâmbească, m-am simțit nevoit să îmi mut privirea spre sânii ei pe jumătate descoperiți. Buclele întunecate se mișcau dintr-un loc în altul pe pieptul ei și aproape i-am cerut fetei să stea locului, dar m-am oprit în momentul în care i-am observat ochii verzi. Erau asemănători cu ai Lunei.
Ba nu, nu era adevărat. Verdele ochilor străinei era mai deschis cu niște reflecții albăstrii, în timp ce al ochilor Lunei era era foarte aproape de iarba crudă.
La naiba, de ce stăteam în seara de Crăciun să dezbat diferențele dintre culoarea ochilor Lunei și ai unei simple străine? O străină care tocmai îmi spunea la ureche să o însoțesc la baie. În mod normal, aș fi acceptat fără să mă gândesc de două ori, dar am refuzat-o înaine să îmi dau seama că asta făceam.
Luna ruinase sexul pentru mine. Ba nu, îl dusese la culmile foarte înalte la care nu mai puteam ajunge cu o altă fată și apoi mă lăsase baltă. Ar fi făcut mișto de mine pentru restul vieții dacă ar fi fost martoră momentului în care am refuzat pe cineva atât de disperat încât m-ar fi avut chiar în baia localului în care alesesem să îmi petrec Crăciunul.
Fără brazi împodobiți – exceptându-l pe cel cu shoturi din colțul barului - și fără cadourile de sub el, pe care Delilah ne forța să le împachetăm în hârtii din acelea cu steluțe. Trebuia să recunosc, îmi era destul de dor de cicălelile ei de dinainte să ne strângem toți în sufragerie și să vorbim despre lucruri banale.
Eram un idiot pentru că îi lăsasem pe toți baltă în seara de Crăciun, primul după atâția ani petrecut împreună. Îi ignorasem mesajele lui Delilah și ale lui Mike toată seara, ba chiar și Jess se interesase de mine de câteva ori, asigurându-mă că mă aștepta la mini-petrecerea din sufrageria blondei.
Niciunul nu a spus nimic de Luna și nu puteam să fiu sigur dacă apreciam sau mă enerva la culme. Știam că era acolo, cu ei, și, oricât de mult îmi doream să o văd, eram convins că m-ar fi urât dacă mi-aș fi făcut apariția.
Dar mă ura deja, nu-i așa?
Am oftat, lăsând paharul gol pe tejghea și trecându-mi degetele energic prin păr. Știam că aveam să regret cel mai egoist lucru pe care urma să îl fac și nici măcar nu puteam da vina pe tradiția pe care o împărțeam cu prietenii mei. Voiam să o văd pe Luna. Trecuseră deja prea multe zile de când ne-am întors în Londra și îmi era din ce în ce mai greu să stau departe de ea.
I-am ignorat privirea urâcioasă a brunetei în drumul meu spre ieșirea din local și m-am urcat în primul taxi pe care l-am văzut parcat în fața localului. I-am spus adresa prietenei mele din copilărie și am așteptat să treacă pe lângă mall pentru a ajunge în fața clădirii în care locuia. După aproape jumătate de oră de înfruntat traficul enervant din seara de Crăciun, am văzut sigla clădirii Lunaria unde obișnuiam să îmi petrec nu de mult timpul.
Până la ușa de la intrare am renunțat de vreo cinci-șase ori și de alte trei ori până la etajul numărul șapte, acolo unde se afla apartamentul lui Delilah pe care i l-a cumpărat tatăl ei atunci când a intrat la facultate. Mama ei, în schimb, i-a luat o mașină. Una pe care nu prea o folosea, căci cine naiba avea nevoie de mașină în Londra?
Am auzit râsetele încă de când am ieșit din ascensor și aproape am făcut cale întoarsă atunci când m-am apropiat de ușa de la apartament și am realizat că veneau din interior. Dar la ce mă așteptam? La o atmosferă de priveghi doar pentru că nu eram cu ei? Eram atât de ipocrit.
