- Funcționează?
Mi-am arcuit sprânceana în direcția lui Mike, confuz în ceea ce privea întrebarea. Nu mă privea, ci toată atenția lui era îndreptată spre micuța blondă cu rochie rozalie și bendiță-unicorn. Aceasta dansa și se distra de minune cu Luna și încă vreo câteva fete. Colege de-ale lui Delilah, din câte îmi aminteam.
- Ce anume?
- Minciuna în care trăiești.
Am ignorat instinctul de a-l contrazice, căci știam prea bine că nu-l puteam minți. Mike, așa tăcut cum era el de obicei, se descurca destul de bine în a cunoaște oamenii. Era un har și un bluestem în același timp, așa cum spunea el, căci reprezenta chiar motivul pentru care se certase cu Delilah în urmă cu ceva timp. Mike a știut de la bun început că amicul acela al ei nu-i inspira încredere și avusese dreptate, chiar dacă ea nu voia să accepte. Tocmai acesta a fost și motivul pentru care ne plimbasem în acea seara în apropierea petrecerii ăleia. Pentru că Mike era sigur că ceva avea să i se întâmple lui Delilah, deși eu știam prea bine că Luna era genul care să se bage singură în probleme. Ceea ce a și fost.
- Știi cum e când te duci la expozițiile alea și vezi peste tot pancarte cu Nu atingeți, doar priviți?
Explicația mea l-a făcut să râdă atât de tare încât câteva persoane de lângă noi chiar s-au întors să ne privească.
- Mă mir că îți amintești cum e să fii la o expoziție, a răspuns el într-un final cu același amuzament enervant pe chip.
- Glumești? Trăiesc de-o săptămână într-una.
Zâmbetul i-a dispărut ușor de pe chip și a oftat îndelung. Eram convins că știa despre ce vorbeam, căci nu de mult fusese și el într-o situație asemănătoare cu Delilah.
- Atât de rău este?
- Mai rău. Mai ales că ea pare să fie în regulă cu toată situația asta.
Am căutat-o cu privirea pe Luna. Încă mai dansa pe lângă Delilah și Jessica, doar că de data asta nu cu ele, ci cu Drake. Ce naiba căuta el acolo?
- Cred că asta te enervează cel mai tare, a ghicit el.
- Pe tine nu te-ar enerva să știi că tot ceea ce a fost între voi nu este la fel de important pentru ea precum este pentru tine?
Privirea lui s-a îngustat și m-a studiat rapid.
- Ești sigur că încă te cheamă Axel Cooper? Nu de alta, dar asta nu a sunat a ceva ce ai spune tu de obicei.
L-am îmbrâncit oarecum jenat de ceea ce am spus fără să îmi dau seama. Dar cel mai rău era că nu am mințit cu nimic. Mă înnebunea să o văd atât de degajată în fiecare zi de parcă nu s-a întâmplat nimic între noi și mă întrebam dacă pentru ea am ajuns să fiu un alt Jayden.
- Nu fi idiot.
A râs.
- Dacă nu te-aș cunoaște mai bine, aș zice că ești îndrăgostit lulea.
Nu am înțeles foarte bine ce a spus, căci atenția mi-a fost captată de lipsa Lunei de pe ringul de dans. Am căutat-o ușor panicat cu privirea și m-am enervat și mai tare în momentul în care am văzut-o ieșind afară cu Drake. Nu înțelegeam ce naiba se întâmpla între ei și părea că nimeni nu avea de gând să îmi spună.
Am încercat să mă conving că nu era deloc o idee bună să îi urmez, doar că mi-am dat seama că mi-a fost imposibil în momentul în care m-am trezit deja în drum spre ieșire. Cred că Mike a strigat în urma mea, dar nu l-am băgat în seamă.
