- N-o să se mai întâmple, Axel.
Am urmărit-o cu privirea în timp ce își acoperea sânii cu sutienul pe care îl aruncasem în urmă cu puțin timp pe podea și l-a prins la spate înainte să se întoarcă spre mine, ciufulită și cu o jumătate de zâmbet pe chip, nicidecum hotărâre.
- Promit.
Și-a dat ochii peste cap și s-a întins după cămașa albă, lăsându-mă să mă bucur de imaginea fundului ei. Mi-a aruncat o privire amenințătoare atunci când m-a prins în fapt, dar nu a spus nimic. Nu în legătură cu asta, oricum.
- Serios, Axel, a spus agitată, îmbrăcând cămașa și chinuindu-se să-și închidă nasturii aceia pe care mă chinuisem să îi desfac. Trebuie să încetăm.
- Nu păreai de aceeași părere acum cinci minute, am spus rânjind. Sau aseară. Sau în cealaltă seară.
Luna Jackson arăta încredibil de sexy purtând doar cămașa aceea ce abia îi acoperea fundul, mai ales în combinație cu picioarele ei lungi și fine. Acolo unde au fost mâinile mele cu puțin timp în urmă.
Eram terminat, eram convins, și uram că mă simțeam atât de bine în relația de prieteni cu beneficii pe care o începusem cu o săptămână în urmă. Nu era corect pentru niciunul dintre noi, dar părea a fi singurul mod în care să fim împreună. Și avea să doară cândva, știam prea bine, dar pentru moment era bine, căci profitam de fiecare atingere pe care se îndura să mi-o ofere.
- Nu m-am lăudat niciodată pentru autocontrolul meu, a ridicat ea din umeri. Așa că tu ar trebui să spui stop.
- Am spus stop, am contrazis-o. Am promis. De fiecare dată.
- Și te-ai ținut vreodată de promisiune?
- Da, numai că trebuie să știi că promisiunile mele expiră în douăzeci și patru de ore.
A zâmbit, vizibil amuzată de explicațiile mele tâmpite.
- Nu au trecut douăzeci și patru de ore de data trecută, m-a atenționat.
- Ei bine, ele expiră mult mai repede dacă te îmbraci în fuste din alea.
I-am făcut semn spre fusta mulată ce zăcea în acel moment pe podea, iar ea a râs, deși părea totuși că încerca să se abțină. Nu vreți să știți ce mi-a trecut prin minte în momentul în care am văzut-o ieșind din camera ei îmbrăcată în așa ceva.
- Este pentru interviu, mi-a explicat. Nu pot să apar acolo în colanți sau pantaloni de trening.
- Despre ce vorbești?
Și-a dat ochii peste cap.
- Mi-am pierdut locul de muncă, îți amintești? După atâtea căutări, Drake mi-a făcut rost de un interviu și trebuie neapărat să îl iau, altfel va trebui să plec înapoi acasă. Și chiar nu vreau asta.
Știam că nu voia. Nici eu nu voiam să plece și nu numai din cauza că aș fi înnebunit în lipsa ei din prima secundă în care s-ar fi urcat în avion. Întoarcerea în America ar însemna automat întoarcerea în casa în care a fost agresată de tatăl ei atât timp când abia a reușit să plece de acolo. Și nici în ruptul capului nu aș permite ca așa ceva să se întâmple. Nenorocitul acela nu avea să mai pună nici măcar un deget pe Luna mea.
Care nu era tocmai a mea.
- Drake ți-a făcut rost de un interviu?
Uram asta. Uram din tot sufletul ideea că tocmai el a ajut-o și mi-a trebuit un autocontrol de neînchipuit pentru a nu îi aminti că mie nu mi-a acceptat ajutorul atunci când m-am oferit.
