Cum îți dai seama dacă ai dublă personalitate? Cum îți dai seama care este motivul pentru care într-un moment ești conștient că ceea ce faci are să te ducă la pierzanie și te hotărăști să închei totul cât încă poți, iar în următorul pare că deja ai uitat ceea ce ți-ai propus și o iei de la capăt?
Așa era ceea ce aveam cu Luna. Știam prea bine că mă chinuiam singur, mințindu-mă constant că între noi era altceva decât am fi lăsat să se vadă. Știam cât de mult greșeam că făceam ceea ce făceam, dar în momentul în care o vedeam toate limitele acelea din minte dispăreau.
O voiam în toate felurile posibile și nici măcar nu-i puteam spune asta pentru că îmi era prea teamă că ar fi îngrozită pentru sentimentele mele. Pentru că erau acolo și mă chinuiau.
Aveam să îmi pierd mințile?
Curând. Foarte curând.
Dar până atunci, mi-am aruncat privirea prin multitudinea de oameni prezentă în apartament cu ocazia sfârșitului sesiunii de examene în căutarea ei. A Lunei.
Nici măcar nu m-a surprins să o văd pe undeva pe lângă măsuța din sufragerie, rânjind la cărțile de joc din mâinile el și totuși încercând să pară neafectată. Avea să câștige destul de curând, eram sigur de asta.
Drake era și el lângă ea, privind propriile cărți și încercând să își facă un plan, dar eu vedeam destul de bine toate priviriile pe care i le arunca roșcatei de lângă el. De când cu Luna, noi nu am mai fost atât de buni prieteni precum am obișnuit. Nu pentru că nu era un tip chiar în regulă, ci pentru că făceam în secret sex cu cea pe care el o plăcea. Eram un nenorocit doar pentru chestia asta și eram destul de sigur că încălcam cel puțin jumătate din regulile prezente în vreo biblie a prieteniei, dar nu reușeam să fac nimic în legătură cu asta. Nu când Luna controla fiecare parte din mine doar cu un zâmbet. Iar atunci când râdea, eu eram deja terminat.
Barney Stinson ar fi fost atât de dezamăgit de mine și regulile încălcate pentru o femeie.
Apartamentul era plin. Nu era singura petrecere care avea loc în cămin, ci aveam impresia că mai erau încă vreo zece pe lângă, dar mă bucuram că nu aveam de ce să îmi fac griji. Paznicul era un om cuminte și niciodată nu a raportat vreun zgomot dus până la extreme pe teritoriul căminului. Până la urmă, perioada aceea era vestită pentru petrecerile din cămin.
Cu toate că furtuna Luna mă amenințase cu vârf și îndesat în timpul primei mele petreceri, mă bucuram să o văd atât de binedispusă acum. Părea că își schimbase percepția anti-petreceri pe care părea să o aibă la început și chiar mă amuza într-o oarecare măsură că devenise deja sufletul petrecerii. Prietenii mei o iubeau nespus, unii mai mult decât alții, și, în timp ce toate acestea erau adevărate, niciunul nu știa despre lucrurile pe care noi le făceam în secret. Și n-aș fi spus că era ceea ce îmi doream, dar, pentru moment, părea potrivit.
Am zâmbit atunci când am văzut-o aruncând cărțile pe masă și zâmbind triumfătoare. Vreo doi tipi de lângă ea au privit-o urât, dezamăgiți că au fost bătuți la poker de o fată, dar Drake nu părea să aibă aceeași reacție ca cei doi. El a privit-o mândru și puteam să jur că îl bucura fericirea ei.
La naiba.
Cumva, privirea Lunei a găsit-o pe a mea în mulțimea celor ce o felicitau pentru câștig, iar eu i-am făcut cu ochiul. Mi-a răspuns cu un zâmbet mulțumit și și-a îndreptat atenția spre cărțile de joc.
- Luna, unde naiba îmi e încărcătorul de la telefon? am întrebat-o, bucurându-mă din nou de atenția ei.
Și-a dat ochii peste cap, intrând curând în pielea personajului.
