Atracție ispititoare [I volum din seria Lumi date naibii]

3 : fata din cartierul rătăcit

      

Nu vroiam să mă mai simt pierdută,asta era scopul pe care mi-l propusesem iar Jarrel nu avea cum să schimbe asta.Arăta rău însă,fața îi era obosită,închieturile îi erau pline de sânge chiar dacă ascundea asta față de Lizabeth.Iar când s-a întors îi văzusem hainele pătate,chiar intrase în cel mai rău iad prihănit.

   — O să fie bine Arthur,am să vorbesc eu cu el,haideți copii.

   Lizabeth ne îndeamnă să luăm loc pe canapea însă privirea mea îi caută urma.

— Nu am vrut să-ți spunem dar Crew a renovat în totalitate casa din cartier,mai puțin camera ta Ellie,nu a putut trece peste ea!

Lizabeth își face curaj iar Rune mă privește fiind gata să explodez,nu aș putea.Tot timpul îi reproșam lui Crew de condițiile în care trăim și de lumea în care s-a născut el,probabil nici el nu a putut intra în camera mea la câte sau întâmplat acolo.Încep să zâmbesc,am zis că voi fi mai calmă,reticentă și să accept că lucrurile își au firul lor de drum.

— Aș vrea să locuiesc în camera mea,nu o să iau legătura cu el de cât la nuntă,fratele meu mă urăște la egal cu Jarrel,are tot dreptul.

Crew doar a încercat să aibe grijă de mine,ma avertizat și a întors toate armele sale pentru mine iar eu doar l-am trădat.Elizabeth și Arthur își dreg vocile iar Rune mijește ochii peste cap,sunt încăpățânată și asta poate fi o problemă pentru ei dar un scut pentru mine.

   — Tu și Jarrel vă meritați unul pe altul atunci.mormăie Rune crezând că poate fi o glumă.

    Ce e mai neânregulă e că el și Ja se înțeleg atât de bine,mă întreb câte sau mai schimbat în familia aceasta...

   — Saddie și Rhea mi-au zis că ziua pentru probatul rochiilor e notată deja,să ai răbdare cu ele când te vor lua în raiul lor!

Lizabeth știe cum să distăinuie o atmosferă,e bine cel puțin așa îmi vor alege ele o rochie,ambele urăsc când port negru iar Saddie mereu a încercat să mă ajute în modul ăsta.

   — Și chiar nu poți face nimic în privința lui?îndrăznesc să-l privesc pe Arthur în ochi.

   Nimeni nu poate face ceva,demonii lui Ja sunt în plină libertate,am încercat să-i opresc și să-l ajut dar am fost prinsă și eu singură de ei.Sentimentele mele au fost îmbibate cu minciună,ură și o poftă avidă de doar Ja știe ce era în mintea lui la momentul dat.

    Pe parcursul discuției Arthur m-a chemat în biroul lui explicându-mi toate tâmpeniile lui Ja,servicul Auto obligatoriu și luptele ilegale pe care le face.În ce rahat te-ai băgat idiotule?Am avut întrebarea asta tot timpul în mintea mea cât am mers la casa din cartier,poate am supărat-o pe Lizabeth într-un anumit mod și știu că dacă Crew află că m-am întors aici va fi și mai rău dar sincer,nu îmi pasă.

     Când am ajuns mi-am dat seama ce cartier dezvoltat și știu că fratele meu a contribuit la tot, se născuse în familie bogată dar a învățat cum e să trăieși într-un coșmar ca ăsta.Da,așa este,un coșmar pe care unii suntem meniți să ne trezim zi de zi și să-l întâmpinăm și totuși care uneori ne face și fericiți.

— Lee?zâmbesc buimacă când îi văd pe toți ștrengarii.

Mereu îmi amintesc de mine,Crew și Rune exact când am fost de vârsta lor.

— Bună copii,cum sunteți?

Îmi las bagajele și îi iau în brațe.

— Noi suntem în regulă dar tu ești urmărită!

Mormăie micuța Eden și arătându-mi cu degetul înspre colțul unde se termină strada.Ce dracu vrea?mă ridic și îl văd pe el venind înspre noi,privirea mea îl caută și mi-aș dori să îl trimită de unde vine în acest moment.

   Eu și el aici îmi trezește cele mai nasoale amintiri...

   — Nu vreți voi ca mai târziu să ieșim prin cartier?

   Știu că nu-i pot minți dar copii ăștia sunt atât de înțelegători încât sper că vor remedia situația.

   — Te iubim Lee iar dacă mecanicul ăsta îți face ceva doar strigi,suntem în patrulare!

    Copii se uită urât la el și nu pot crede că Jarrel face același lucru,maturitatea încă nu a ajuns la el.Dar la ce mă așteptam?Jarrel a fost interzis încă de când rana mea s-a deschis pe o parte a corpului lui și știam prea bine că o să mă ard împreună cu el.

   — Nu mă urmări Jarrel,nu înțeleg ce mai vrei de la mine?!

    Îi întorc spatele știind cât de mult urăște acest lucru,ghinion pentru el.

   eu a trebuit să iubesc tot la el deși e o persoană care necesită reparații...

   — Nimeni nu te poate proteja de mine fată rea.

    Are dreptate,nici chiar el însuși.Mâna lui îmi mobilizează corpul întorcându-mă cu spatele lipit de corpul lui și respirația în ceafa mea,nu înțeleg de ce îmi face asta încă.

   — Să te duci naibii de unde ai ieșit!

   Mișcarea mea îl atinge tot acolo unde s-a ivit rana,brusc un Jarrel cu lacrimile pe obraz mi se ivește în fața ochilor.Seara aia ne-a distrus pe amândoi,rana lui văzută de Elizabeth și hipotermia mea lecuită de Arthur atunci când mă găsise ieșită din mare lângă un copac.Atunci au înțeles toți,mai puțin noi.

   — Ce mama dracului faceți aici?urletul lui Crew și portiera trântită mă face să îmi mut pașii înapoi.

   Următoarea mișcare a lui Ja mă lasă fără imagini,corpul lui se poziționează în fața mea reușind să-i distind privirea nervoasă a fratelui meu și al lui.

   — Calmează-te Crew,te rog!Rhea îl ajunge din urmă și am o vagă impresie că garda cartierului a înștințat șeful superm.

   — Orice ai făcut Ja acum o la-și în pace,altfel mă jur că îți mai fac o rană deasupra celeilalte!

     Situația e dată naibii,Ja încercând să mă protejeze,Rhea ținândul pe Crew din mânie și totul întâmplându-se din nimic.

   — Jarrel ești bine?Rhea îl scoate din privirile mânioase și făcândul atent.

   — Nu cred că martorii și viitorii căsătoriți ar trebui să se certe,nu frate?Și ca să știi,rana nu s-a vindecat datorită ei! mârâie el ridicându-și bluza.

     Arăta ca naiba?Îi știam rana vindecată, cum ajunsese aici?

   — Crew uită-te la mine,Ellie e aici cu Jarrel,totul e în regulă,hai să intrăm în casă astfel cei din cartier ne vor urî cu toții!

      De ce nu au putut toți să se țină departe de mine?am venit aici pentru liniște...

  ————

    bună!!!
lectură plăcută:))