Atracție ispititoare [I volum din seria Lumi date naibii]

5 : bandaj periodic

        Aș minți grav dacă aș spune că nu îmi era dor de asta,de săruturile brutale și de el.Am simțit tot în acest sărut și cel mai bine pe el,îi era dor și se hrănea cu slăbiciunea mea pentru că asta știa cel mai bine să facă Jarrel Galvez.

   — Oprește-te Jarrel,gata!

    Am reușit să-i prind gulerul tricoului și să-l îndepărtez de mine,el doar mă seca nu-mi dădea aripi.Mă ofilea gustând din mine fiecare gust și apoi dispărea,eram doar sursa lui neinspirațională.

   — De ce fată rea,nu ți-a fost dor de mine?

    Ba mi-a fost.Mă mințeam încontinu că Jarrel nu e persoana pe care mi se afișează și de fiecare dată mă gândeam la Jarrel acel care mi-aș fi dorit să fie.Dar pe de altă parte simțeam că mi-l doream pe acest Jarrel,acesta care stă în fața mea și îmi dă senzația că vrea mai mult.

   — Vroiam să vă între...

   Rhea doar și-a dres vocea a închis ușa apoi a bătut în ușă,probabil se gândise că trebuia să facă asta din prima dată.

   — Crew a plecat să aducă ceva de mâncare,vă așteptăm în bucătărie!spuse și am putut să îi observ acel zâmbet ștrengar afișat pe chip.

Îl lovisem cu cotul mânii direct în rană când Rhea închise ușa,cândva găsisem o alinare,el era calea spre o nouă scăpare dar se dovedise a fi de fapt gaura neagră fără margini.

— Ce dracu?

— Dacă vrei să te bandajez stai naibii jos iar dacă nu acolo e ușa să pleci dracului de aici!

Nu-mi pasă că Rhea ar putea să ne audă în acest moment,tot ce îmi doream era doar să pot trece peste toate stările și mai ales peste el.Am continuat să fac ce știam eu mai bine,Lizabeth a putut să facă practica medicinală doar pe mine deși mereu îmi plăcea să stau la spital alături de ea.Era o perioadă mai grea și mi-a fost alături simțindu-mă bine atunci când îmi dădea cazuri ușoare de tratat.Nici unul dintre noi nu a scos un sunet,în cameră se auzeau doar orgoliile noastre zdruncinându-se între noi,prea apăsător.

   — Nu îmi voi cere scuze pentru sărut și știi că aș mai face-o,mulțumesc fată rea.

    Capul meu s-a înclinat într-un semn de înțeles ieșind amândoi din cameră,Rhea era la bucătărie aranjând masa cu muzica în căști iar de afară Crew sfârâia grătarul,așa momente au fost scurte în acea perioadă,ultimul fiind în momentul aflării adevărului.

   — Ar trebui să fi-ți mai atenți în privința lui Crew,vorbește cu el Lee!

    O iubeam pe Rhea,mereu a știut să ne calmeze și îmbune pe toți.A adorat mereu relația mea cu Crew chiar dacă scârția mai tot timpul,eu am crescut dar el nu a putut trece peste a mă proteja de orice lucru minuscul.Eram Ellie raza de soare dintre el și Rune,atunci când casa era așa cum era iar noi mâncam ce apucam.

   Mâncarea gătită de el fie aia și congelată îmi aducea aminte de copilărie,de cum a învățat a gâti pentru a ne mulțumim de fiecare dată.

   — Primesc porția cea mare?

   Totuși iubeam să fiu Ellie cea mică pentru el,dintre toți doar pentru el apelativul fată rea nu-i este la inimă.

   — Și pe Jarrel cadou?

   Era serios,nu înțelegem.Se înțelegea bine cu Jarrel iar pe mine mă ura?Nici măcar nu mă ascultase atunci când dădusem să-i explic.

   — Îmi ajunge Crew,pe bune înțeleg că eu am greșit și că el e fratele tău dar la naiba înțelege!

   A facut fața eu le înțeleg pe toate Ellie,tu ești problema...

   — E fratele meu,tu ești sora mea,voi doi sunteți ca nuca-n perete iar trădarea s-a simțit.Nu te condamn că ai ales să ajungi la el,pentru moment am văzut ceva la Jarrel și am știut că e înspre bine dar la tine Ellie?a fost doar distrugere!

   — Asta ai văzut tu?

   Adevărul e că nici nu știam cum să mai duc discuția asta,era clar de atașamentul lui față de ea.Crew ura doar distrugerea ce i-o oferisem atunci,frica de afla despre toate astea a dus la ceva mai rău.

   — Te iubesc Lee,chiar și el o face în modul său,acceptați asta!

    Mă trage strâns la pieptul său sărutându-mă pe creștet.Nu vroiam să mai am încă o confruntare,simțeam nevoia să stau așa fără ca să cer mai mult.

   — Doar încearcă să stai departe de el,te mănâncă din priviri chiar și de după gratii.râde el arătând spre geam.

   Nu mi-l imaginam cu un susținător dar fața serioasă a fratelui său ne făcuse pe amândoi să râdem cu zgomot.O avea doar când era nervos sau nu-i convenea ceva,acum probabil era doar o gelozie pe fratele său mai mare.

    Bărbatul ăsta nu se maturizează niciodată...

După ce Crew și-a terminat treaba am intrat înăuntru unde Rhea își făcea magia de bucătareasă,fratele meu era norocos și pe mâni bune.

    Lee : vreau să știu când Jarrel are luptele și mai exact cu cine!

   Îi scriu lui Crew,poate mă pedepsesc singură pe mine dar cât de nesuferit nu ar fi Jarrel nu se merită toate porcăriile astea.Fața fratelui meu alertează că vreau să intru în belele dar pe mine curiozitatea mă afectează mai tare,rănilele alea nu au apărut doar din bătaie.

   Crew : promiți că stai în umbră dacă te duc acolo?

    Bine,știe că nu voi face asta dar îi pot promite cu două degete încrucișate la spate că voi face exact asta.

   Ellie : O să-mi arăt fața doar dacă va trebui să-l bat pe el :)))

   — Lăsați telefoanele,după atâta război avem și pace.

    Surâde fericită Rhea.

   — Și Ellie,cum e locul secret în care ai dispărut?

   — Nu mai bine ca acasă.

   Mințeam din nou.Fugisem de fapt tot aici în țară doar că un pic mai departe fără ca ei să știe,nu eram chiar atât de înstărită ca să-mi permit plecarea în altă țară iar eu am ales să plec de nebuni fără a cere ajutorul cuiva.

   — Ar trebui să petrecem în seara asta la local,cu siguranță Sandero ar dori să te revadă!

   Și a pus pe accentul revadă,aș putea chiar acum să arunc cu o furculiță în el dar apoi ar trebui să stăm amândoi în acea celulă în care-l vrea băgat acel polițist.

   — Plăcerea e de partea mea,îmi doream de mult timp să cânt cu el.

     acum am dezlănțuit iadul și acel iad este însăși Jarrel Galvez,bărbatul care mă înebunește...

   ————

lectură plăcută :)))