Atracție ispititoare [I volum din seria Lumi date naibii]

22 : frânturi de bucurie

Căutam prin dulapul lui Ja o cămașă mai largă sau cel puțin un maiou,aveam nevoie de ceva pentru a-mi astupa corpul iar tot ce se afla în camera asta mirosea a el.

— Și,ai găsit ceva?vocea lui mă tresărise atunci când îl văzusem sprijinit la ușa șifonierului.

— Ai mai multe haine de cât mine,cum reușești?

Evident că glumeam,era unul dintre bărbații familiei Galvez - printre cele mai puternice familii din orașul ăsta.Iar eu fata din cartierul părăsit reușisem să îl iubesc,să sufăr și să fug de el crezând așa că îl voi putea uita și să ajung să mă îndrăgostesc ispititor de el.

Ja în schimb se apropriase și mai mult scoțând dintr-un sertar o cămașă neagră largă,tot timpul acesta mă privea neluându-și absolut de loc ochii de la mine.Atingerile lui mă tachinau atât de intens și necontrolat,corpul meu nu mă mai asculta acum.

— Stai,unde e Eden?mă panicasem.

— E cu mătușa ei Rheea,stai liniștită!

   Respirasem adânc,mă pierdusem cu totul în nebunia noastră încât uitasem de viitorul copil - un copil adoptat.Erau necesare niște hârtii pentru a face asta?Lizabeth și Arthur ne adoptaseră pe mine și Rune fără rahaturile astea și ne dăduse iubirea alături de protecția lor necontrolat iar Crew fusese fericit să-și împartă părinții.

    Ja mă prinse de la spate atingându-și fața de gâtul meu respirând adânc sufletește,el nu se schimbase dar încerca.Eu nu mă îndrăgostisem de un alt Jarrel,ci de cel pe care atunci pentru prima dată l-am întâlnit pe străzile cartierului.Avea o ură aparte pentru Crew pe care nimeni nu o înțelegea iar el nu înțelegea ura pe care i-o purtasem eu și pe cât de nenorocit blestemam ziua aia când tot el mă sărutase.

   — O să găsești un timp pentru a-mi explica de ce ai fugit atunci,Ellie?

Subiectul pe care-l uram mult prea tare,fuga mea lașă.

— Știi că va trebui să vorbim odată despre asta?

— 'Sunt fiul diavolului'

Amintirea aceasta mă seacă.În nesuferitul ăla de bar Jarrel se pierduse complet și mai ales cu persoana de care îmi era frică că se va pierde definitiv

— Jarrel uită-te la mine,sunt aici și suntem bine,de ce ne faci asta?

Începusem să îl cred,să învâț din el dar el când lumea îi era mai grea se întoarse la vechiul Jarrel.

— Dispare Ellie,nu am nevoie de tine!

Îmi spusese numele deși până acum eram doar fata cea rea dintr-un cartier amărât.Mă întorsesem,nu suportam imaginea de al vedea cum se distrugea.Însă ceva parcă mă oprise și primul lucru pe care îl văzusem era sticla goală de la bar,puteam să i-o întorc cu aceiași monedă.