Atracție ispititoare [I volum din seria Lumi date naibii]

21 : apariție nouă

— La naiba!am murmurat somnoros când soarele își făcuse apariția în camera mea.

Fata mea rea se întoarse cu spatele la mine când îmi trasem mâna de sub creștetul ei,fugisem amândoi aseară și rânjeam că familia noastră se prinse de absolut tot pentru a ne lăsa în liniștea de care aveam nevoie.Știam că Eden era în grija lor,mama o adora iar pentru Crew și ceilalți era deja ca o nepoată pentru ei.

Îmi întinsem brațele pentru a mă dezmorți și când îi văzusem spatele gol întinsă în patul meu,din nou mă înebunea și o vroiam chiar și la fiecare minut din toată viața mea blestemată.Mă întinsem spre ea sărutândui curba coloanei cu buzele,o simțeam tremurând de plăcere și prin somn,o altă metodă de ne putea aduce la exstaz.

   — Termină Ja...

   Râsem ca un idiot când se întoarse spre mine abia deschizând ochii.

—'Neațaa idioților,vă așteptăm la masă!Ja să vii până-n biroul meu...

Fata mea rea râse înfundat ascunzându-se sub așternuturile noastre atunci când vocea și bătăile puternice a le lui Crew se auzise în ușă.Dintre noi el era cel idiot pentru că întrerupse tot ce era frumos în momentul dat,mă făcuse cumva să uit de planul nostru și că aveam să o mint pe Ellie iarăși cu intenție - de data aceasta să o protejez pe ea și micuța roșcată Eden.

— Hai du-te,sunt aici când te întorci!rânjea demonic când se ridicase în mâni ajungând către buzele mele.

Atât a durut fericirea mea când am tras peste mine niște pantaloni de training și un maiou simplu,Crew punea ceva deja la cale și nu mă mira ca și Arthur să știe deja.Înainte să ies îi făcusem din ochi zeiței din patul meu și mă îndreptasem către bârlogul fratelui mai mare,îl moștenise de la bunicul deși credeam că eu voi fi cel care va conduce și va avea grijă de tot.

După tot ce se întâmplase între noi realizasem că fratelui meu îi stătea mai bine în postura aceasta,el de mic avuse grijă de noi toți iar acum după moartea bunicului nostru conduce absolut tot și mai bine ca Arthur.Totuși eu și bunicul avem ceva în comun,niciodată nu l-am suportat pe tatăl lui Crew.Mama nu a reușit să își salveze iubirea din cauza lui iar noi ceilalți am avut de suferit din cauza celor două pierderi ale ei - Crew și Arthur.

Înainte ne puteam simți singuri,când Saddie crescuse și mai mult era prea greu de ținut în frâu - o adolescentă răzvrătită și imposibilă.Trebuia să am grijă de sănătatea mamei dar și de problemele surorii mele,simțeam uneori că Crew lipsește dar în timp îi dădusem uitare până când revenise și schimbase absolut din nou totul.