Atracție ispititoare [I volum din seria Lumi date naibii]

27: joc nebun

— Fetele mele ce naiba se întâmplă?a strigat Lizabeth atunci când oamenii noștri ne-au adus până la intrarea în casă.

   Eu alături de Rheea am fost surprinse de mama că se afla și ea în protecția casei,se pare că toți bărbații acestei familii știau din timp și că au înebunit ținându-ne închise aici.

   — Arthur ma adus cu forța acasă și a plecat cu Rune fără ca să-mi explice ceva,au înebunit?

Rheea se uita la mine și eu la ea,nici mama noastră nu era mulțumită de toată această situație de rahat,chiar au dat-o în bară de data aceasta.Totuși aleg să nu o mint pe ea și să-i zic adevărul pe care nu-l știu în totalitate dar cel puțin am să il spun pe cel care îl cunosc.

— Eram la bar cu Jarrel și Eden,apoi ne-au atacat și Eden pur și simplu a dispărut iar Jarrel cred că a fost luată de prietenul său Sandero!

Rheea și mama doar mau ajutat să mergem către canapea,ea era în stare de șoc însă avea grijă de noi.Acum că sunt acasă nu mă gândesc de cât doar la Eden dar și la nenorocitu de Jarrel care cine știe în ce naiba pericol s-a mai putut băga acum,vroia să ne protejeze dar de el cine avea să aibe grijă.

— Se întâmplă ceva și mai mult mamă dar ei nu au vrut să ne spună,abia ce am aflat de la Crew doar că Eden a fost luată!îi zâmbisem lui Rheea atunci când îmi înmânase paharul cu apă.

Lizabeth în schimb era șocată dar și nervoasă în același timp,familia îi era pusă în pericol iar noi chiar și cu acești oameni de pază prin jurul casei am putea fi la el.

   — Bine,hai să ne calmăm,Ellie uită-te la mine,o să fie bine,respiră!

   Apare din nou,aceiași frică de a nu putea respira,mă simt sufocată când știu că toate gândurile mele negre se pot adeveri atât de tare.Lizabeth mă strânge de mână mângâindu-mă și încercând să mă ajute cu respirația,Rheea aduce iarăși aparatul ăla și fir-ar ele de problemele astea.

— Jarrel e singur mamă Lizabeth,a spus că vrea să facă totul singur dar are nevoie de noi!

Practic șoptisem aceste cuvinte,nu era singur,îl avea și pe Crew și pe tipul ăla de care nici habar nu aveam că e prietenul său.

— Merg după pastile,Rheea ai grijă.

— Hei Ellie,am un plan dar trebuie să ții ochii deschiși și să respiri,faci asta pentru mine?

O iubeam pe Rheea,era ca și cum Crew mai adusese o soră în viața mea iar alături de Saddie totul părea să aibe amploare.Habar nu am dacă ea doar îmi spunea asta ca să mă facă să mă simt bine sau chiar avea un plan,însă eu stăteam cu gândul la bărbatul și fetița mea,doar îmi doream să fie bine amândoi.

   Îmi scot telefonul din spatele blugilor și îi transmit un mesaj,nu mă lasă să îi fiu alături însă cel puțin un mesaj îi va da de înțeles cât de tare doare această situație și că în același timp îi vreau vii acasă pe amândoi.

   Ellie : Nu am să te iert niciodată dacă o să pățești ceva sau copilul nostru,vă vreau acasă și te urăsc că nu suntem împreună în asta!Te înțeleg așa că întoarce-te viu și ea la fel!

— Are o luptă în seara asta,e cu unul din oamenii lui Zantoshi,trebuie oprit!

De ce totul începe să fie și mai rău?Starea mea a început să crească și mai tare odată ce îi auzisem numele,ce dracu mai vroia și acum?Nu îi ajunsese cât ne chinuise viețile cât am fost copii mici.

— Cuuum?atunci când îmi ieșisem din tranșă îmi dădusem seama ce tocmai spusese Rheea.

Dar ea mă oprise la timp ca să nu audă mama Lizabeth prin ce rahat trece familia noastră din cauza omului negru,așa îl denumisem încă de când îl cunoscusem și aflasem adevărata fața a lui.Mă uitasem încă odată la Rheea care îmi făcea semn să mă liniștesc atunci când mama îmi dăduse pastila și aparatul cu ea,uram să am asemenea probleme dar când ea avea grijă de mine nu-i puteam spune nu.

— Ce se întâmplă?de ce am fost adusă acasă atât de brusc?am crezut că au înebunit bodygarzii când mă îmbrânceau!

Lizabeth se întoarse atunci când Saddie trântise cu forța ușa de la intrare,era supărată dar mai bine să nu știe nimic.

— Ești bine Lee?a murmurat ea atunci când mi se lua tensiunea,mă simțeam ca o bunică care are încă toată viața înainte.

Nu suportam atenția,nu îmi plăcea ca cineva să aibe grijă de mine.Am știut mereu de mică să o fac singură iar când au apărut ei îmi fusese mult prea greu să mă încred în familia lor,mai ales atunci când fostul soț al lui Lizabeth se dovedise a fi asociat unei persoane ca Zantoshi.Am crezut că crescând urma să scăpăm definitiv de el și că nu ne-ar recunoaște niciodată dar dacă ne urmărise în tot acest timp atunci e nasoală treabă.

— Tensiunea ei oscilează,e posibil să ai o cădere de calciu,bea asta și am să te țin sub viziune,nu ar trebui să te forțezi!

— Bătrânico!a râs Saddie iar când mama s-a întors spre ea îi arătasem degetul mijlociu în semn de la fel.

   — Ce?bărbații casei au dispărut pur și simplu iar noi suntem aici ținute prizoniere,care e ideea jocului nebun?

   Și se trânitise pe canapea.Îi puteam urî pentru că încercau să ne protejeze sau că idiotul de Jarrel alesese să ne salveze copilul singur,variantele erau exact la fel.

— A dispărut Eden iar bărbații noștri ne țin captive în casă! a răspuns mama Lizabeth în locul nostru,acum mă gândeam serios la ideea lui Rheea.

Aveam o friică imensă pentru bătălia lui Jarrel în această seară,putea să fie totul aranjat de Zantoshi fără ca ei să știe ceva.Treaba era una murdară și trebuia să îl opresc la timp pentru a nu se autodistruge protejându-ne pe noi,cu sau fără permisiunea lui aveam să îl recuperez și pe el dar și pe copilul nostru.

Zantoshi a reușit de mic copil să îmi ofere o pată neagră asupra vieții mele,acum în nici într-un caz nu am să îi permit să îmi fure și această mică bucurie care a apărut în viața mea după atâta furtună.

—————

bună
lectură plăcută)))