Atracție ispititoare [I volum din seria Lumi date naibii]

29 : ziduri protejate

După ce toate trei am stat să ne gândim ce am putea face pentru ai opri pe ei,alesesem în final să ne strângem toate și să mergem după ei.Mama Lizabeth deja știa o parte din poveste despre nenorocitul ăsta și de când a auzit povestea fumegă de nervi,am impresia că din secundă în secundă poate exploda.

   — Ce sunt alea de aici?a întrebat Saddie când mama cotrobăia prin geanta ei de mic și alea nu arătau ca pentru pacienți care trebuiau tratați.

   — Nu pune mâna,substanțele sunt periculoase pentru noi dar bune pentru nesuferiți!

   Rheea doar privea din oglinda retrovizoare a mașinii încercând să-și facă sfânta cruce,acum mama ne speria și ne întrebam cum naiba reușise ea să ne scoată ca să nu ne observe toți bodygarzii de afară.Femeia asta cunoaște toate ieșirile secrete ale casei și nu-i de bine că acum le cunoaștem și noi,făcuse o mare greșeală.

   — Ești sigură că pot fi acolo?îmi întreb cumnata care e sută la sută sigură că ei ar putea fi în cartier.

   — Locul ăla e sfântu pentru Crew iar dacă toți copii ăia sunt pe cale să pățească ceva atunci cu siguranță e acolo!

   Și poate că avea dreptate dar...

   — Stați,nu auziți?ne oprește Saddie atunci când un claxon al unei mașini răsună din spate,dacă sunt oamenii noștri atunci am dat de naiba.

   Claxonează și fările mașinii se aprind ca Rheea să înțeleagă să treacă pe dreapta sau la altfel o încasăm toți,cine naiba era de reușise să ne prindă atât de rapid din urmă?

   — Mă dau jos prima.

   Până să aud argumentele deja sărisem jos atunci când mașina se oprise direct în spatele nostru,era prietenul necunoscut al lui Jarrel alături de fata mea?Abia atunci mă dizmeticisem când bărbatul ăla îi deschisese ușa lui Eden iar ea fugise în grabă către mine,fata mea era bine și vie.O luasem în brațe sărutândui obrăjorii și părul roșcat,nu tremura și nu-i era frică asta însemna că Sandero nu îi făcuse nimic?

   — Tati are prieteni frumoși!a murmurat Eden fericită.

  Îi ciupisem obrajii atunci când el se apropriase de noi,trebuia să fie de încredere dacă Jarrel i-o încredințase pe roșcată.

   — Tatum Lane,la dispoziția voastră.

  Râsem atunci când făcuse plecăciunea.Fetele ieșiseră și ele din mașină iar Eden dintr-o mișcare fugise la mama Lizabeth în brațe,șireata aia mică.

— Nu vor fi prea fericiți dacă o să mergeți acolo iar eu voi fi cel care o voi încasa pentru toate!

— Îl știu pe omul ăla,nu îmi e frică pentru noi cum îmi e frică pentru ei!

Părea convins și mirat în același timp?Îmi făcuse semn doar să intrăm în mașină.

   — Voi fi din urma voastră așa cel puțin îmi va ierta jumătate din păcatul care îl voi face.