Iubire în trei 🩵

Capitolul Special:Ziua cu Kit

-M-am gândit deja la asta, răsună vocea severă a lui Kit. După ce Ruj l-a adus înapoi pe Lop in cameră, la ora 21, Ruj s-a ridicat și a zâmbit puțin. Cât despre Lop, el stătea încruntat pe podeaua camerei sale cu o grămadă de genți pe care le-a cumpărat de pe strada pietonală.

-Nu trebuie să fii deloc nepoliticos. Mă simt obosit, spuse Lop grăbit.

-Ce legătură are ? Cât despre faptul că ești obosit și de ce trebuie să cumperi o mulțime de lucruri de genul acesta, tu ești altul, Ruj îl răsfeți prea mult, dacă vrei ceva, ți-l cumpăr mereu. Kit se întoarse spre Ruj.

-Haide, spuse pur și simplu Ruj, fără a simți nicio iritare pentru ce spune prietenul lui.

-Întotdeauna răspunzi așa, răspunse Kit.

-Mă roagă, a răspuns Ruj zâmbind.

-Te roagă, nu cred că o să cumpere așa ceva, se plânse Kit, nu în serios, înainte de a lovi cu piciorul de grămada de saci de pe podea. Cât despre mâncare, Ruj o pusese deja pe masă în cameră.

Lovitura!

Lop la lovit cu picioarele pe Kit de enervare.

-Obișnuință proastă, a spus Lop, apoi iși pune lucrurile în punga pe care a cumpărat-o.

-Și tu, spuse Kit, nu chiar atât de serios.

-Nu mi-am cumpărat lucrurile singur. Am cumpărat niște lucruri și pentru tine, unele dintre lucruri sunt ale lui Ruj, a spus Lop în timp ce scotea lucrurile pe care le cumpărase pentru a le arăta lui Kit. Kit clătină din cap epuizat.

-Cât costă toate lucrurile? Te voi ajuta, i-a spus Kit lui Ruj. Ruj nu ia spus .

-Nu-i nimic. Mâine, il duci din nou la cumpărături, a spus Ruj zâmbind.

-Ruj, doar cumpărăturile astea sunt suficiente, a spus Kit în timp ce se uita la Lop care s-a așezat și a scos lucrurile pe care le cumpărase să i-le arăte lui Kit.

-O să mănânci? Nu știu ce a cumpărat Lop. Sunt foarte multe, a spus Ruj, întrerupându-l pentru că nu a vrut să se certe Kit cu Lop. Kit apoi s-a ridicat și s-a așezat pe scaunul de lângă masă.

-Deci unde ai fost? Te rog spune-mi, a spus Kit în timp ce scotea mâncare pentru a mânca și îl asculta pe Lop  spunând unde fusese.
Lop a spus povestea într-un mod distractiv. L-a făcut pe Ruj să stea și să zâmbească când l-a văzut pe Lop ca este foarte fericit așa. Kit a stat și a ascultat cu atenție.

-Mâine invită-l să meargă din nou la Vana Nawa, Silp. A spus Ruj zâmbind. Lop s-a oprit un pic.

-Chiar nu vreau să merg. De ce ești așa Ruj. Lop s-a întors imediat și a spus lui Ruj. Ruj a zâmbit. Kit și-a ridicat sprâncenele încurcat. Înainte ca Ruj să arate poza pe care a făcut-o personalul de acolo când Lop îl sărută pe Ruj pe obraz. Kit a zâmbit nu se simțea deloc gelos pe Ruj și era sigur că dacă era Ruj, Ruj cu siguranță nu era gelos pe Kit.

-Dar vrei să mergi. Deci trebuie să-ți placă foarte mult, spuse Lop, dar Kit se uită înainte și înapoi.

-Nu merg, răspunse Kit. Lop părea confuz.

-De ce? întrebă Lop din curiozitate.

-Voi doi vă duceți într-o excursie de ce te-as duce în același loc iar și iar? M-am gândit deja la asta. Unde ai vrea să te duc într-o excursie? a spus Kit zâmbind.

-Ce zici de tine? a întrebat Lop înapoi, Kit a clătinat din cap.

-Noi doi suntem bine. Nu se pare că n-aș mai putea veni pentru o vreme, a spus Kit a stat un pic nemișcat. Înainte de a da din cap în semn de acceptare.

-Dar mai întâi  veniți să mă ajuți să mănânc ați cumpărat o mulțime de lucruri, a spus Kit, din nou. Așa că Lop s-a mutat să se așeze pe scaun lângă Kit.

-Mi-e teamă că nu vei avea destul, spuse Lop cu voce joasă. Apoi la ajutat pe Kit să mănânce gustările pe care le cumpărase, Ruj însuși a venit și s-a așezat să-i ajute să mănânce.

-Deci unde mergi azi? a întrebat Lop.

-Mergem sa verificăm fetele care se joacă în apă, a răspuns Kit într-un mod normal. Acest lucru l-a făcut pe Lop să-și îngusteze ochii și să se uite puțin la Kit, înainte ca Kit să ridice mâna și să-i frece capul înainte și înapoi.

-Glumesc. Oriunde aș merge, ți-am ordonat să nu ieși. Cel mult, mă duc doar și comand mâncare să vină în cameră să mănânci. Continuă Kit. Lop deschise gura către Kit.

-Nu am spus nimic. Vreau și două fete. S-a prefăcut că spune Lop, îngreunându-i lucrurile lui Ruj care râde cu voce tare, cei doi nu au simțit nimic dacă s-ar uita uneori la femei, s-ar uita doar așa..

-Atunci lasă-mă să schimb cu  doi tineri, s-a prefăcut că spune Lop, pentru că știa de ce ambii prieteni râd ? I-a făcut pe Kit și pe Ruj să nu mai râdă. Apoi s-au întors imediat să se uite împreună la fața lui Lop, făcându-l pe Lop să tresară când a văzut privirile de moarte ale celor doi îndrăgostiți.

-Doar glumeam, continuă Lop grăbit, Kit arătând spre Lop scuzându-se. Cât despre Ruj, a întins mâna și i-a strâns ușor ceafa ca avertisment. Lop a râs. Apoi am stat și am mâncat împreună. Când totul este mâncat Lop a făcut apoi un duș și s-a întins pentru a-l lăsa pe Kit să-i maseze picioarele. Înainte de a adormi, când a văzut că doarme, Ruj s-a așezat și i-a spus lui Kit mai multe despre povestea de astăzi pentru că Kit nu a fost cu ei în aceasta perioadă de timp? Și dacă o cealaltă persoană este prezentă, ea trebuie să se întoarcă mereu și să-și spună totul celuilalt ca persoana care nu a participat să înțeleagă diverse aspecte. Au stat și au mai vorbit o vreme amândoi apoi au făcut un duș și au dormit lângă Lop în părți diferite. Astăzi niciunul dintre ei nu plănuia să-l agreseze, pentru că voia ca Lop să aibă putere sa se plimbe și în alte zile.

-Nu pleca nicăieri, Ruj. Stai în cameră dacă este ceva, suna-ne pe noi, I-a spus Lop iubitului său în dimineața noi zile. După ce au mâncat cei trei împreună, iar Kit și Lop au venit să facă un duș și să se pregătească să plece împreună într-o excursie.

-Știu. Ai comandat exact ca ieri, a spus Ruj încet.

-Trebuie să dau și eu același ordin. Eu... Lop a rămas puțin fără cuvinte, nu îndrăznește să vorbească mai departe.

-Despre ce vorbești? Spune-mi totul, la certat Kit pe Lop.

-Păi sunteți iubiți mei .Uite, trebuie să comand același lucru, a spus Lop pe un ton indirect. De fapt, ar spune că este gelos și pe Ruj de aceea a trebuit să comande același lucru, dar nu am îndrăznit să spun asta pentru că se simțea jenat. Spuse doar cuvântul iubit și fața aproape că i-a ars.

-Nu cred că acesta este prețul, a spus Ruj cu bună știință. Lop s-a uitat la el pentru a-și ascunde sentimentele.

-Atunci noi doi vom pleca. Hai să mergem, Kit. Lop l-a invitat imediat pe Kit să părăsească camera. Ruj a zâmbit și el. Kit se întoarse si dă din cap către Ruj. Înainte de a-l scoate pe Lop din cameră și de a merge direct la mașină,.

-Unde mă duci? a întrebat Lop curios.

-Hm, ieri Ai Ruj te-a dus să te închini la Templul Huai Mongkol. Așa că te voi duce la  la Templul Khao Takiab, a spus Kit.

-Și după ce i-am adus respect lui Buddha? a întrebat Lop. Kit a zâmbit puțin.

-Hai, vei ști. Dar nu te voi duce să repeți același lucru ca și Ruj, spuse Kit primul. Lop dădu din cap în semn de acceptare, era destul de încântat să plec într-o excursie cu Kit. Dar în inima lui ii era dor de Ruj. Și era și îngrijorat pentru Ruj. Când s-a urcat în mașină, Kit l-a condus la Templul Khao Takiab.

-Sunt o mulțime de maimuțe, Kit, spuse Lop cu o voce emoționată și de frică.

-Hm, poți să-i cumperi ceva de mâncare. Dar trebuie să io dai mai jos pentru că acum trebuie să urcăm.Mergem să aducă un omagiu lui Buddha și la relicvele de sus, a spus Kit înainte de a deschide ușa mașinii.

Dar Lop încă ezita. Până când Kit a trebuit să urce și să deschidă ușa mașinii pentru el.

-Hai jos, nu te va mușca. Termină Kit zâmbind.

-Dacă sunt doar două... Încă nu simt nimic. Dar aici sunt în grup, a spus Lop, dar a acceptat cu bunăvoință să coboare din mașină. Lop se grăbi automat să se agațe de brațul lui Kit. Când a văzut un grup de maimuțe venind spre el, Kit râse în gât.

Brusc!

-Dute! Ticălosule, a blestemat Lop cu uimire. Când Kit s-a prefăcut că îl împinge pe Lop spre grupul de maimuțe, Kit l-a prins pe Lop, dar de fapt nu l-a împins. Acest lucru l-a făcut pe Lop să fie atât de șocat încât a înjurat accidental. Chipul lui a devenit imediat calm.

-Pe cine insulți? a întrebat Kit cu o voce calmă, Lop încruntându-se puțin.

-Pe tine, de ce mă tachinezi? Sunt șocat. Spuse Lop cu voce joasă.

-În templul Nai Wa, blestemul este interzis, a spus Kit, nu foarte serios. Pentru că l-a tachinat pe Lop

-Da, părinte, spuse Lop, supărat. Kit se uită la fața lui Lop înainte de a-și folosi degetul arătător pentru a-i împinge fruntea nu prea tare.

-Acesta nu este tatăl tău. Te voi duce înapoi în cameră pentru a-ți revizui memoria, s-a prefăcut că spune Kit.

-De ce aduci mereu în discuție asta in templul, Lop s-a întors la cuvintele lui Kit. Kit a râs încet. Înainte de a-l conduce în sus pe scări până în vârful templului pe tot parcursul drumului, erau câteva maimuțe care se învârteau în jur. Acest lucru l-a făcut pe Lop să se ridice și să-l țină de braț pe Kit tot timpul, făcându-l pe Kit să zâmbească în secret cu satisfacție pentru că dacă ar fi într-un loc normal Lop rareori îndrăznea să meargă braț la braț.

-Priveliștea este frumoasă, a spus Lop când a ajuns în vârf. Apoi priviți în jos și vede priveliștea plajei, a mării și a clădirilor sătenilor din apropiere. Înainte ca Kitt să-l ia pe Lop și apoi să-l ducă înăuntru pentru a-i aduce un omagiu lui Sari Rika Dhatu. Când s-a întors din nou afară Kit și Lop s-au ridicat și au făcut poze cu vederea la mare în spatele lor.

-Dacă ar veni Ruj, cu siguranță ar spune că e frumoasă, a spus Lop zâmbind. Kit zâmbi puțin.

Pentru că știa că astăzi Lop ar vorbi despre Ruj. Pentru că abia așteptă să vina împreună.  Exact ca ieri, Ruj i-a spus lui Kit că Loo vorbea tot timpul și despre Kit .

-Unde ar trebui să mergem mai departe? a întrebat Lop în timp ce soarele a început să se încălzească.

-Mergem la Piața plutitoare Sam Phan Nam, a spus Kit înainte de a-l duce pe Lop înapoi la mașină și de a merge direct la Piața plutitoare Sam Phan Nam. Cei doi au intrat înăuntru și Lop și Kit și-au făcut o fotografie împreună, cerând altcuiva să le facă fotografia apoi au făcut fotografii pe rând.

-Vom lua tramvaiul și vom intra mai întâi înăuntru. Apoi ne vom plimba și ne vom uita în jur, spuse Kit. Lop se întoarse imediat să se uite la Kit.

-De ce știi atât de bine? a întrebat Lop, confuz. Pentru că de la Wat Khao Takiab mă întrebi mereu Kit, Kit zâmbi puțin.

-Atunci ce ai crezut că am făcut ieri, doar dorm în camera mea? Telefonul meu are și internet. Atât a spus Kit. I-a făcut inima lui Lop să se umfle pentru că înțelege ce înseamnă , și ce Kit ar dori să transmită ce a făcut de-a lungul timpului în care a stat ieri singur în camera lui, Kit a căutat informații despre diverse atracții turistice pentru a-l putea duce într-o călătorie fără întrerupere.

-Mulţumesc foarte mult, Kit, spuse Lop, care părea nevinovat. Dar gura i se ridică într-un zâmbet ușor.

-Hai, să intrăm înăuntru, a invitat Kit înainte de a merge cu tramvaiul, cei doi s-au urcat și s-au așezat unul lângă celălalt. Kit și-a înfășurat brațele în jurul taliei lui Lop pentru a-l proteja. Fața lui Lop s-a luminat când și-a dat seama că iubitul lui stătea și îl îmbrățișa, se bucura că a ales sa stai pe ultimul loc așa că nimeni nu a văzut că Kit îl îmbrățișează pe Lop. În timp ce tranvaiul continua să mearga, Lop a arătat lucruri pe lângă care trecea. Cu un plan în minte ce va face când tramvaiul ajunge la capătul pieței. Kit și Lop au coborât să se uite la lucrurile vândute înăuntru.

-Kit sa cumpărm lucruri. Lop  a intrat într-un magazin care vinde cămăși pe care erau imprimate cuvinte. Piața plutitoare Sam Phan Nam dar Kit  sa uitat în jos înainte de a privi fața lui Lop în tăcere.

-Aseară, ai mers pe strada pietonală. Le-ai cumpărat deja. Spuse Kit cu o voce calmă. Fața i s-a înmuiat puțin.

-Cel pe care l-am cumpărat avea o serigrafie a lui Hua Hin, dar acesta avea o serigrafie a Pieței plutitoare Sam Phan Nam, a răspuns Lop cu o expresie neîntreruptă.

-O să te plesnesc chiar aici. Este aceeași cămașă. Este doar o schimbare de locație. Dacă mergi în fiecare provincie, în fiecare district, nu trebuie să cumperi lucruri peste tot? îl certa Kit din nou. Lop rămase nemișcat, deși înțelegea ce spunea Kit. Dar Lop tot voia să fie încăpățânat. Kit se uită la chipul lui Lop care stă în picioare pe loc și nu spune nimic. Dar expresia feței lui arăta clar că o va cumpăra.

-Nu sunt un nenorocit. Nu fi încăpățânat cu mine. Acum, dacă ești încăpățânat cu mine si nu asculți te sărut chiar aici. Kit s-a ridicat, făcând ca chipul lui Lop să se lumineze instantaneu.

-La naiba, de ce nu ți-e rușine cu ceilalți? a întrebat Lop, privind în jur să vadă dacă a auzit cineva sau nu. Kit ridică puțin din umeri.

-Nu mai sunt timid. Ce spui? Vrei sa încerci? a întrebat Kit înapoi. Lop si-a strâns ușor buzele.

-Oh, nu vreau, spuse Lop nemulțumit. Dar a trebuit să cedeze pentru că știa că Kit chiar o va face. Kit zâmbi satisfăcut. Înainte să-l îmbrățișeze pe Lop și să-l ducă să se uite la alte lucruri, nu era că Kit nu ar cumpăra nimic pentru Lop. El însuși a cumpărat aproape tot ceea ce și-a dorit Lop, dar ce articole a văzut Kit le cumpărase deja Lop în timp ce călătorea cu Ruj. Kit nu îl vă va lăsa să cumpere din nou.

-Hai să stăm acolo ,Lop s-a dus la iaz unde erau bărci care se  închiriau. Kit ridică ușor sprâncenele.

-Da, vreau să merg, a întrebat Lop cu o voce ușoară implorând. Kit se uită la faţa lui Lup şi dădu din cap. L-a făcut pe Lop să zâmbească larg. Înainte ca cei doi să închirieze o singură barcă apoi se vor plimba împreună.

-Kee Kee, dacă vine și Ruj, ar fi bine. Noi trei vom sta împreună, a spus Lop zâmbind. Hidrobicicleta pe care Kit și Lop au ales-o avea forma de lebădă și are acoperiș pentru a bloca soarele cu briza care ridică din apa rece ii face pe Kit și Lop să se simtă relaxați.

-De ce te-ai oprit din pedalat? Lop l-a întrebat imediat pe iubitul său. Când Kit încetează să miște barca.

-Lasă-o să plutească, spuse Kit. Așa că Lop s-a oprit din pedalat. Cei doi au stat pe barcă in liniște. Kit se întoarse să se uite la chipul lui Lop. Înainte să întindă mâna și să-l îmbrățișeze de umărul lui Lop. Lop se întoarse să privească confuz. Chipul lui Kit se aplecă încet spre Lop până când  buzele lor se apropie, limba fierbinte a lui Kit gusta și suge buzele lui Lop apoi îl mușcă ușor până când Lop își simți tot trupul tremurând. Și când a auzit că se apropie cineva de barcă, s-a retras cu tristețe. Lop își strânse buzele ușor roșii.

-La naiba... ești în mijlocul apei, a spus Lop cu voce joasă, cu fața înroșindu-se pentru că Loo însuși tocmai își dăduse seama că erau oameni care se plimbau.

-Păsărică, dar și tu m-ai sărutat înapoi, a spus Kit înainte de a fi lovit cu pumnul în umăr de către Lop.

-Hai să luăm prânzul, spuse Kit zâmbind, știind că Lop era stânjenit. Lop dădu din cap înainte ca ei doi să mearga cu barca spre țărm. Când se îndrepta spre partea centrului alimentar, Kit l-a pus să stea și să aștepte la standul pe care îl voia, cât despre Kit, s-a dus să cumpere mâncare.

-Pot să stau cu tine? strigă o voce întreruptă. Acest lucru îl făcu pe Lop să se întoarcă să privească și văzu trei tineri arătoși stând în spatele lui. Standul la care stătea Lop are o masă rotundă mare. În mijlocul mesei este stâlpul principal al acoperișului unde alte persoane pot sta în jurul mesei.

-Uh... bine ati venit, a răspuns Lop, dar în secret avea îndoieli. Chiar dacă cealaltă masă era liberă, de ce au cerut cei trei să vină să stea cu el?

Când am auzit răspunsul cei trei s-au dus imediat să se așeze, doi dintre ei au mers să cumpere mâncare, lăsând o persoană să stea la masă.

-Ai venit singur? a întrebat cealaltă persoană.

-Nu, suntem doi, a răspuns Lop, dar nu a spus prea multe că Kit a venit cu o expresie calmă. Kit se uită la tânărul ciudat și apoi se întoarse să se uite la Lop.

-Au vrut să stea aici, a răspuns Lop, știind că Kit și-a dorit un răspuns, și Kit însuși privind în jur, am văzut că erau destul de multe mese goale.

-Sunt o mulțime de alte mese disponibile, spuse Kit cu o voce joasă, neîngrijorată.

-Vă deranjez pe voi doi? a întrebat celălalt. Dar ochii lui continuau să se uite la Lop până când Kit s-a enervat.

-E în regulă. Stam pe părți opuse stai jos. Mi-e foame. Lop l-a întrerupt pentru că nu voia să fie deranjat. Așa că Kit se așeză în liniște. Lop și Kit au stat și au mâncat o vreme, iar prieteni celuilalt s-a întors.

-Sunt iubiti sau nu? Se aud soapte vorbind pe cealaltă parte. Nu poate scăpa de auzul lui Kit.

-Nu sunt sigur, dar probabil că da. Cealaltă parte a răspuns.

-Atunci ești dezamăgit, răspunse un alt tânăr.

-Nu dunt sigur, cealaltă parte a răspuns cu încredere.

Bubuitură..

Toți cei care stăteau la masă au tresărit. Kit își puse jos paharul cu apă energic și se uită la chipurile celor trei tineri.

-Ce vă întrebați băieți? Întreabă-mă pe mine. Voi răspunde pentru tine. Nu trebuie să stai și să bârfești, e iritant pentru urechi. A spus Kit cu o voce calmă, cu ochii fioroși, până când cei trei s-au oprit brusc.

-Kit, calmează-te. Lop apucă repede de brațul iubitului său.

-Iată, sunt cel mai bun. Ar trebui să știți, spuse Kit cu o voce severă.

-Deci, vrei să întrebi? Kit s-a întors din nou către cele trei persoane și a întrebat.

-Tocmai vorbeam. Zgomotul nu deranjează deloc, a spus un tânăr.

-Ei bine, voi vorbiți, dar dacă problema discutată era despre  voi, probabil că nu mă va deranja. Și, în plus, cred că motivul pentru care v-ați șoptit unul altuia este atât de ușor? a întrebat din nou Kit. Nu-i plăcea să fie deranjat prea mult de nimeni.

-Poți vorbi frumos, a spus cealaltă persoană, întorcându-se din nou.

-Dacă ai fi tu, ai vorbi frumos cu cineva care este interesat de propria ta soție? a spus Kit cu o voce severa,. Fața lui Lop s-a luminat și sa simtit jenat din cauza vorbelor lui Kit.

-Deci voi doi sunteți iubiți? a întrebat imediat cealaltă persoană.

-Oh, dacă știi, atunci nu te mai uita la soția mea cu ochi care te fac să vomiți, spuse Kit din nou. Ochii lui Kit erau acum duri. Până când Lop însuși s-a simțit și el puțin speriat, temându-se ca Kit va avea o aventură.

-Kit, e suficient. Nu vreau probleme. Hai să mâncăm, a spus Lop. Nu i-ar fi plăcut ca oamenii să se uite la ei așa. Dar când a văzut că Kit era într-o dispoziție proastă, Lop a trebuit să fie calm, în schimbul lui Kit.

-Bănuiesc că ar trebui să mergem. Sunt plin acum, a spus Lop îmbietor înainte de a se ridica și de al lua pe Kit cu el. Kit se întoarse să se uite la cei trei tineri. Apoi un zâmbet îi curbe colțul gurii.

-Inainte să te concentrezi asupra soțiilor altora. Ar fi bine să te întorci și să te uiți mai întâi la persoana de lângă tine. O să-ți spun, dacă sunteți prieteni, este la fel de distractiv. A spus Kit înainte de a merge trăgând brațul lui Lop. Lăsându-i pe cei trei si întorcându-se imediat să se uite unul la altul.

-Kit, te rog, ia-o ușor, i-a spus Lop lui Kit în timp ce se îndepărtau. Kit încă se simțea puțin deprimat.

-Cum pot să-mi păstrez calmul? El este interesat de soția mea. Trebuie să fiu geloas, spuse Kit direct.

-Nu trebuie să spui prea mult cuvântul soție. Știu în ce fel de statut sunt, dar nu trebuie să anunț așa. Lop a spus dar nu vorbea serios. Dar când vazu că Kit este în continuare într-o pasă proastă i-a frecat ușor spatele iubitului sau .

-Să mergem să hrănim peștii. Ca să te poți calma, l-a invitat Lop pe Kit .Cei doi au mers să cumpere mâncare pentru pește. Apoi a mers să se așeze pe podeaua de lemn de lângă iaz unde peștii au înotat de parcă ar fi știut că cineva a venit să-i hrănească. Kit a aruncat mâncarea în apă, bancurile de pești înotau și se întreceau pentru mâncare. Cei doi au tot hrănit peștii până când Kit a început să se calmeze .

-Dacă ar veni Ruj, ar fi grozav. Vor putea hrăni peștii împreună, nu? a invitat Lop.

-Hm, haideți să te invit să facem merit în altă parte împreună, a răspuns Kit, făcându-l pe Lop să știe că Iubitul sau sa liniştit.

-Nu mai ești iritat? întrebă Lop. Kit rămase nemișcat un pic înainte de a încuviința din cap.

-Hm, îmi pare rău că ți-am stricat distracția, a spus Kit. Lop a clătinat din cap.

-De ce îmi ceri scuze? N-ai greșit cu nimic, înțeleg. Spuse Lop în timp ce strânse mâna iubitului sau. Kit zâmbi puțin și  strânse înapoi mana ușor. Lop a privit dincolo de Kit și a văzut un magazin care vindea cărți poștale.

-Kit, scriem cărți poștale. Să le dăm celorlalți, a invitat Lop, pentru că mâncarea de pește din mâna lui dispăruse. Kit a dat din cap și a acceptat. Cei doi au intrat într-un magazin de cărți poștale.

-O să scriu și o să-i trimit lui Ruj. Nu a venit cu noi doi, a spus Lop zâmbind. Kit a zâmbit încet înainte ca ei doi să se ajute să scrie cărți poștale fiecărei cunoștințe, fie că este vorba despre Baiboon, Khom, Kamol, Kim, mătușa Nee și alții. Care locuiau împreună în casa lui Kamol. Când au terminat de scris, cei doi au văzut cutia poștală din fața magazinului.

-Ți-e foame ? a întrebat Kit din nou din pentru că cei doi încă nu terminaseră de mâncat. Lop văzu că era deja ora două.

-Unde mă duci mai departe? a întrebat Lop.

-Te iau să te distrezi, răspunse Kit, făcându-l pe Lop să zâmbească larg.

-Atunci poți să iei ceva de mâncare acolo, spuse Lop înainte ca ei doi să meargă la mașină. Dar încă nu ieșise din parcare și Lop se întoarse și se uită la el suspicios.


-Ce sa întâmplat? a întrebat Lop, Kit s-a uitat la Lop și a zâmbit.

-Sărută-mă, te rog, a spus Kit, întrebând direct. A făcut fața lui Lop să se înfierbânte.

-Ce ceri? întrebă Lop cu voce joasă.

-Vino și sărută-mă, nu fi încăpățânat, a spus din nou Kit. Lop și-a privit iubitul cu enervare.

-Vino să mă săruți, nu te sfii. Spuse din nou Kit. Lop se uită la iubitul său inainte de a accepta să-și aplece fața spre Kit. Kit îl apucă pe Lop de ceafă și îl sărută cu putere, deși limba lui fierbinte și-a făcut treaba pentru a capta fiecare picătură de dulceață din buzele calde ale lui Lop, până când sursa gemetelor sale i-a ieșit din gât.

Grabă!

-Oh, de ce ciupești? Kit și-a întredeschis buzele și a scos un mic țipăit când Lop l-a ciupit în abdomen.

-La naiba. Deci mă săruți sau îmi sugi sufletul? Huh? a spus Lop cu o față roșie se simte puțin jenat față de persoana iubită. Dar a trebuit să se prefacă și să strige la el pentru a-și acoperi jena.

-Îmi pare rău, e puțin prea mult, spuse Kit zâmbind. Împreună cu folosirea unui deget si atinge ușor buzele roșii ale lui Lop. Înainte de a apăsa din nou sărutul în mod repetat și de a se îndepărta, Kit și Lop s-au uitat unul la altul și au zâmbit.

-Poți să pleci, spuse Lop încet. Apoi Kit a ieșit din parcare pentru a continua imediat spre Plearnwan.

-Termină, Lop, spuse vocea lui Kit. Acest lucru l-a făcut să-și oprească picioarele când era pe cale să intre. Un magazin de îmbrăcăminte cu cuvântul Plearnwan pe el.

-Ce naiba e în neregulă cu cămășile astea? a spus Kit cu o voce severă. Lop a zâmbit.

-Haha, am uitat, spuse Lop înapoi. Kit clătină din cap înainte și înapoi. Înainte de a-l lua pe Lop pentru a face fotografii in fața intrării în Plearnwan cei doi s-au fotografiat pe rând. Și au continuat să facă fotografii împreună, apoi au mers împreună înăuntru

-Este plăcut să ai senzația vremurilor vechi, a spus Lop zâmbind. Cei doi au mers împreună să se uite la lucrurile din Pleunwan.

-Nu vreau, spuse Kit avertizându-l pe Lop când voia să cumpere pantofi și pantaloni cu bretele.

-Este frumos. Il vreau, a întrebat Lop.

-Dar chiar dacă le-ai cumpărat de la piața. Lucrurile sunt încă în mașină, răspunse Kit. Lop se încruntă. Proprietarul magazinului s-a ridicat și a zâmbit.

-Dar această pereche este mai frumoasă, spuse Lop cu voce joasă. Mâna îl prinse de pantof și nu-i dădu drumul. Kit se uită tăcut la fața lui Lop. Înainte de a întinde mâna pentru a prinde buzele lui Lop și de a se îndepărta, făcându-l pe Lop să stea înghețat. Proprietara magazinului stătea cu o față  roșie, nu departe.

-Ți-am spus, dacă ești încăpățânat? Te sărut chiar aici, a încheiat el cu voce scăzută. Fața lui Lop s-a înroșit pentru că se simțea puțin jenat de proprietara magazinului.

-Nu vreau. Lop își lăsă repede pantofii jos. Apoi a ieșit repede din magazin, nu era supărat pe Kit, dar era jenat. Kit râse încet în gât. Apoi s-a întors să vorbească despre ceva cu proprietarul magazinului înainte de a-l urma pe Lop. Kit se apropie și îl îmbrățișă pe Lop.

-Ești supărat? a întrebat Kit pe un ton serios. Lop a tăcut puțin înainte de a da din cap. Apoi s-a întors să se uite la Kit.

-Nu sunt supărat, este adevărat ce ai spus. Le-am cumpărat, spuse Lop încet, dar Kit știa că Lop și-ar dori cu adevărat acei pantofi. Dar a trebuit să decid să nu-i cumpere pentru că Kit nu la lăsat să-i cumpere.

-Hai să găsim ceva de mâncare, a invitat Kit să schimbe subiectul. Înainte ca cei doi să meargă să găsească ceva de mâncare.

-Kit, înghețată, i-a spus Lop lui Kit înainte de a comanda un baton mic de înghețată cilindric.

Lop vine cu două lingurițe apoi cei doi s-au plimbat împreună și au gustat diverse mâncăruri.
Era delicios și părea să-l mulțumească foarte mult pe Lop. Cei doi au mers împreună până când cerul a început să se intunece.

-Kit, o să-ți cumpăr și ție. Trebuie să-ți placă foarte mult, spuse Lop zâmbind. Kit dădu din cap.

În fața recepției, cei doi au cumpărat o mulțime de lucruri. Și s-au distrat făcând fotografii împreună până la cabinele de joc : aruncarea baloanelor, aruncarea bilelor în borcane, aruncarea cercurilor în mize și multe altele.

-Vrei o păpușă? întrebă Kit zâmbind. Lop dădu imediat din cap.

-Te rog, arată-mi abilitățile tale, a spus Lop înainte de a fi ocupat cu Lop. Când intri într-un magazin de aruncări de baloane, plătești 20 baht și primești 7 săgeți, trebuie să le arunci pe toate si să spargi toate baloanele pentru a obține premiul, Kit a fost cel care a aruncat, cu Lop așteptând în apropiere.

-Wa, ești cel mai bun! strigă Lop fericit la Kit, fiecare balon a fost lovită. Proprietarul magazinului l-a lăsat pe Lop să aleagă o păpușă și el a ales una mare.

-Vrei încă una? întrebă Kit zâmbind. Lop dădu din cap în semn de aprobare, iar o alta păpușa a urmat până când Kit a fost nevoit să-l invite să schimbe magazinul din considerației pentru proprietarului magazinului, indiferent de magazin în care intri, de ce fel de jocuri joci, juca oamenii din jurul lui  stăteau și priveau si chiar i-au spus complimente, Lop a zâmbit mândru.

-Cred că este suficient. Vom putea să-le ducem înapoi la mașină?, a întrebat Kit pentru că chiar acum Lop punea toate păpușile pe care le primești într-o punga mare pe care i-a dat-o magazinul.

-E în regulă, răspunse Lop imediat. Înainte de a se uita la cealaltă păpușă agăţat în magazinul de lângă

-Kit, mai vreau una, bine? Lop dădu din cap spre ursulețul mare Pooh.

-Dacă vrei, sărută-mă mai întâi pe obraz și ti-o dau. Kit a făcut o ofertă. Chipul lui Lop s-a luminat.

-La naiba, sunt atât de mulți oameni, a spus Lop.

-Dacă nu mă săruți, plec, spuse Kit ridicând din umeri. Lop se uită la păpușă cu regret.

😘..

-Ce zici de un pupic? Te duci și imi aduci păpușă, a spus Lop cu voce tare și și-a plecat capul pentru că au fost mulți oameni care au văzut scena cu un moment în urmă. Kit a râs zgomotos în gât, mulțumit, iar Kit nu a vrut să-l dezamăgească pe Lop. Acum Lop are o păpușă Pooh Bear.

-Să ne întoarcem, îi voi arăta lui Ruj, spuse Lop zâmbind înainte ca ei doi să iasă, Kit însuși ținând păpușa lui Lup în mână.

-Da, Lop, pune lucrurile în mașină. Aș vrea să cumpăr puțină apă pentru o clipă, a răspuns Kit. Lop a dat din cap și a răspuns înainte de a lua cheile mașinii. Apoi s-a întors imediat la mașină. Lop a reușit să îndese păpușa in spatele mașinii și porniți motorul să-l aștepte Kit.

-Unde este apa? a întrebat Lop când nu l-a văzut pe Kit purtând un pahar cu apă. Kit zâmbi puțin. Înainte de a pune în poala lui Lop o pungă care conține unele lucruri Lop o ridică și o privi confuz. Când a deschis punga și s-a uitat la ea, Lop a zâmbit larg.

-Chiar mi-ai cumpărat? a întrebat Lop pe un ton fericit.

-Ești soția lui Kūripesāsa. I-am cumpărat pentru soția mea, a răspuns Kit. Lop și-a întins fața în grabă și a sărutat repede obrazul lui Kit.

-Soția ta este singura, spuse Lop zâmbind. Apoi s-a întors să admire pantofi pe care ii dorise imediat Kit se uită la fața lui Lip și clătină din cap înainte și înapoi și zâmbi.

-Ruj nu este singurul care are inima slabă. Eu sunt la fel, spuse Kit ușor înainte de a conduce înapoi.