Pactul din Eden

9

Dominic

Abia dacă am reușit să închid un ochi toată noaptea din cauza gândurilor care m-au bântuit. Tonul pe care l-a avut doamna doctor nu a făcut decât să îmi creeze mii de scenarii în minte cu privire la rezultate. Când am reușit într-un final să adorm, am avut cel mai oribil coșmar dintotdeauna.

— Pământul către Dominic.

Vocea soției mele mă readuce cu picioarele pe pământ și-mi amintesc unde sunt de fapt.

— Da, scuze, eram cu mintea în altă parte.

Caroline se simte puțin mai bine, dar încă am impresia că lucrurile între noi sunt ușor tensionate și probabil n-ar mai fi fost așa dacă discutam despre ce s-a întâmplat.

— La ce te gândeai?

O urmăresc cum își toarnă suc de portocale în pahar, așteptând un răspuns din partea mea. Deschid gura pentru a-i spune adevărul...

— La clientul cu care trebuie să mă văd astăzi.

Dar, în schimb, spun o mare minciună. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este să alimentez toate fricile lui Caroline. Plus de asta, se poate să nu fie nimic grav. Sau cel puțin asta îmi tot repet în minte de când am discutat cu doamna doctor.

Îi simt atingerea caldă pe umăr, iar când îmi ridic bărbia, observ că ochii ei mă privesc cu o blândețe care credeam că nu mai există în cazul ei.

— Sunt sigură că va fi bine, încearcă să mă încurajeze.

Și tocmai din cauza acestor schimbări ale ei, niciodată nu aș putea să mă îndepărtez de ea. Da, Caroline este uneori dificilă, dar trăiesc pentru momente ca acesta, în care este din nou femeia de care m-am îndrăgostit.

Telefonul îmi sună pe masă și îl iau imediat pentru a evita ca ochii ei să aterizeze direct pe micul ecran. Mă ridic de pe scaun, sărutându-o în treacăt pe creștet înainte de a părăsi bucătăria micuță.

În ciuda faptului că Caroline se comportă frumos cu mine, nu pot să nu mă gândesc că se poate schimba în orice clipă.

Iau tabloul pe care l-am lăsat lângă ușa de la intrare și îmi iau geaca în spate. Faptul că cineva s-a arătat interesat de una dintre picturile mele este un pas uriaș înainte. Dacă îl va agăța prin casă, alți oameni îl vor vedea și asta crește șansele ca eu să intru în vizorul unei persoane importante. M-am gândit în repetate rânduri să contactez o galerie de artă, dar am renunțat de fiecare dată. Nu mă consider destul de bun pentru a îndrăzni să visez atât de departe. Momentan îmi doresc să devin mai bun la asta și să capăt cât mai multă experiență.

Telefonul îmi vibrează în buzunar exact când părăsesc clădirea și reușesc să țin tabloul cu o singură mână pentru a putea răspunde.

— Bună dimineața.

— Dacă era bună, acum eram în concediu, nu la birou, gândindu-mă dacă ar fi o idee rea să mă mut în munți.

Gluma lui mă face să zâmbesc.

— În munți nu te poți culca cu câte o femeie diferită în fiecare zi.

— Da, bine punctat. Voi rămâne aici.

Râd, iar la celălalt capăt al telefonului aud cum Josh face același lucru.

— Ce faci, Donny?