Destin forjat de Stele.

Capitolul 29.

         Odata cu usa inchisa —nu, inchuiata- in urma mea, gandurile care ma ineaca ies din capul meu umpland camera cu teorii, cu ganduri, cu senzatii. Ce s-a intamplat? Simt cum sangele umple din nou camera si cum mi se scurge iar pe picioare, cum mi se prelinge pe buze, cum mi se asterne pe ochii, si cedez. Mereu am avut o slabiciune cand venea vorba de atingerea fizica, iar astazi... in dimineata asta... buzele lui Wars s-au imprimat pe gatul meu, mainile lui mi-au traversat stomacul, cuvintele lui inca imi dau tarcoale. M-a atins. M-a atins cum nimeni nu m-a mai atins vreodata.  Mi-a patat corpul cu mainile goale, a lasat dâre pe pielea mea alba fara sa ii pese de cat de multe lucruri a trezit in mine. Fara sa ii pese de amintirile vage care m-au lovit peste fata, care m-au impuscat direct in frunte, care mi-au secat inima fara vreo remuscare.
Il cunosc pe Wars. Imi aduc aminte de el... nu stiu clar de ce, s-au de unde il cunosc, dar... mainile lui...
Avie.
Avie. Mi-a spus Avie.
Singura persoana care a avut curajul sa imi spuna asa a fost unicul baiat care mi-a furat sarutul cand aveam 15 ani. Unicul baiat care m-a tinut de mana, care m-a privit in ochii.
Iar atunci, ma loveste...
Vaga realizare.

Wars a fost primul meu iubit, motivul pentru care m-am certat cu tati. Motivul pentru care furia m-a contopit, la fel si picaturile de ploaie care picau din nori pe pielea mea mult prea fierbinte. Motivul pentru care l-am omorat pe tati. Motivul pentru care am fost inchisa timp de patru ani intr-un azil de nebuni, tratata precum o nebuna! Cel pentru care mi-am distrus viata, el mi-a distrus viata. El, si sentimentele mele stupide pentru... Alec.
Alec.
Alec.. cel mai nenorocit nume pe care l-a inventat rasa umana. Cel mai atractic barbat pe care l-a putut naste o femeie.

Si totusi nu inteleg, de ce? De ce face toate lucrurile astea? Sper din suflet ca mintea sa imi joace feste pentru ca Wars nu poate fi acelasi baiat pe care l-am iubit. Nu poate. E imposibil, mai imposibil decat a zbura, mai imposibil decat a scoate flacari pe gura sau lasere din ochi.
Sper sa fiu nebuna. Sa nu fie adevarat, sa ma insel, sa ma mint singura!

Poc. Scârț. Usa se deschide.
Par rosu, obraji plini de pistrui, piele alba ca laptele...
Leon.
Astept sa spuna ceva, dar nu o face. Ma uit la mainile lui sperand sa tina ceva in ele, si in spatele lui sperand sa fie jnconjurat de soldati, dar speranta mea ca de obicei e deșarte. Leon doar sta in pragul usii, privindu-ma confuz, curios.
— Deci tu esti marea opera de muzeu al lui Alecsandre, imi spuna privindu-ma sus-jos, eu sunt Leon.
Se apropie de mine si imi intinde mana, cred ca vrea sa i-o strang in semn de salut, asa ca fac asta.
— Imi pare rau pentru ultimii 4 ani din viata ta, continua sa vorbeasca cu o anumita empatie in voce, s-au auzit multe povesti pe aici de cand, sti tu, ai aparut.
Isi freaca ceafa. De ce e el aici? E asta un test pe care Grady sau Wars l-au pus sa-l indeplineasca? Totusi, zambetul lui inocent...
Nu ar putea rani pe cineva.
— Te deranjeaza putina companie? Ma intreaba bland si se aseaza pe parchet, langa mine.
Scutur din cap, iar el zambeste. Are gropite.
— Imi place parul tau, e foarte natural, imi zice si se intinde dupa o suvita din el.
— Multumesc...

Zambeste. Face o scurta pauza, si continua:
— Nu te lasa pacalita de ce spun cei de pe aici, OKAY? Nimeni nu e cum pare de fapt, mai ales Alecsandre, imi zice. Aparentele insala, oricat de bune ar parea unele persoane, nu pune botul vrajelilor lor.

Dau din cap, admirand nuanta aprinsa de verde din ochii lui. E la fel ca firul ierbii in timpul verii, la fel ca un emerald. Atat de patrunzatoare, atat de hipnotizanta.
— Imi pare nespus de rau pentru ce te-a pus tata sa experimentezi ieri, dar banuiesc ca a primit ce a meritat cand Alecsandre s-a intors din Melbori...
Curiozitatea ma depaseste. Ce i-a facut Wars lui Grady?
— Ce vrei sa spui? Il intreb, privindu-i buzele, luand in considerare felul in care gura lui se misca cand pronunta cuvintele.
— Alecsandre l-a impuscat pe tata in umar dupa ce a aflat ce ti-a facut, imi spune fara sa ezite vreo secunda, ca si cum si el si-ar fi dorit ca tatal lui sa fie impuscat. Stii, Alecsandre si tata sunt verisori, insa mereu a existat o competitie intre ei, continua privindu-mi buzele cu aceasi ardoare, dupa ce tatal lui Alecsandre a murit acum 4 ani el a trebuit sa ii preia indatoririle, sa preia Eldora, Melbori si jumatate din Fanffos, iar tata... face o scurta pauza, in care ii simt ezitarea din glas, ei bine hai sa zicem ca... mereu a vrut ce are Alecsandre.
Intre noi se asterne o liniste apasatoare, densa incat ar putea fi taiata cu cutitul. Iar apoi vorbeste din nou, cuvintele lui anterioare nefiind capabile sa imi paraseasca mintea.

Grady si Alecsandre sunt verisori.

— Dupa ce tata a aflat de tine, de unde provii... nu a fost de acord bineinteles, dar i-a ghici, crezi ca lui Alecsandre i-a pasat? Ma intreaba, asteptand un raspuns de la mine.
— Uite, nu ma... intereseaza de ce ii pasa sau nu lui—
— Nu i-a pasat, ma intrerupe. Te voia, te vrea, esti un drog pentru el. O nebunie de obesie, si din pacate cred ca nu doar pentru a castiga razboiul...
Mintea imi zboara la buzele lui Wars, mainile lui, cuvintele lui, felul in care ma saruta pe gat. O i-au razna dea binelea.
Imi scutur capul. Opreste asta Ava.
—Nu am idee cu ce nebunii ti-a umplut capul, dar il cunosc pe Alecsandre de cand m-am nascut. Il stiu destul de bine incat sa te asigur ca, nu ar fi cheltuit atatia bani pentru cineva de care nu ii pasa, face o lunga pauza lasand iarasi linistea sa se asterne cat timp ochii lui mi se astern pe piept, sutienul de pe tine costa 1000 de dolari, imi zice scurt.

Inghet.
Poftim? Ce vrea sa... Doamne... e imposibil! Un simplu material rosu din dantela sa coste 1000 de dolari? E jalnic! De ce ai plati atat de multi bani pe un amarat de sutien? E penibil...

— Garderoba ta costa mai mult decat hainele sau echipamentele soldatiilor, stiu asta, se opreste brusc, pentru ca eu le-am platit cu cardul lui, ieri.
Iar inghet, si ma opresc din respirat, inima din pieptul meu oprindu-se si ea pentru cateva secunde. Dar apoi imi revin si inspir adanc aerul din camera care pare usor otravit.
— Si totusi, suma asta imensa de bani nu a facut vreo diferenta in contul lui bancar, adauga putin iritat. Uneori, pana si eu sunt gelos pe nenorocitul ala.

Nenorocit. Cum ar putea sa il numeasca nenoro- dar ce esti tu, Ava? Avocat?
Exact...

Continua sa imi umple capul cu lucruri fara sens legate de razboi, de soldati, care nu fac sens in capul meu. Unicul, si singurul lucru la care ma pot gandi e cum camasa aia se mula pe bratele pline de muschii ale lui Wars acum cateva ore... Nimeni nu m-a mai atins asa, nu m-a mai sarutat asa... Blandetea lui, iritarea, totul. M-ar fi putit omorî in orice secunda, dar oare mi-ar fi pasat?