Destin forjat de Stele.

Capitolul 18.

          E o arma mov. Mov. In punga se afla o cutie, iar in cutie o arma mov.
         Nu ating asa ceva nici in ruptul capului! Nu!
         Inchid la loc cutia si o bag inapoi in punga, apoi pun punga pe biroul gol din fata patului. Nu pot, si nici nu vreau sa folosesc asta, sau sa invat sa folosesc una. E gresit!

         Whiskey ma priveste de langa pat cu capul inclinat, si se schiorlăie muta.
— Nu te uita asa la mine! Nu ating asa ceva! Ii zic, si inclina capul mai mult.
         Se schiorlaie din nou, iar glasul ei suna mai mult a "de ce nu?", ochiisori ei micuti fiind plini de confuzie.
— Pentru ca e gresit. Armele sunt gresite, Whiskey.
         Face un sunetul cu născului si se aseaza jos. Oftez. Armele sunt gresite, Whiskey. Si de fapt ambele suntem niste arme...
— Whiskey sti-

         Imi intrerupe propozitia si fuge spre usa, incepand sa se schiorlaie si sa se maraie la ea, dand cu labutele pe podea. Pare speriata...
— Whisk-
Poc. Poc. Poc. Poc.
         Imi sta inima in loc cand aud sunetul armelor de dupa usa, iar cand Whiskey incepe sa latre tresar si imi acopar urechiile. Acum zgarie usa cu labutele si o zgarie tare, lasand urme pe lemn. E agitata, e speriata, si eu la fel. Sunetele s-au auzit aproape de camera asta, dar au fost diferite de cele de ieri! Au fost...continue!
         Ce se intampla acolo afara? Ce e cu Whiskey? Pare ca vrea sa iasa dar usa e inchisa! A inchis-o Wars ieri cand-

         Ba nu a inchis nici o usa... Oare sa... nu. Nu ar fi atat de prost...
         Ma apropii, si apas usor pe clanta. E deschisa. Wars nu a inchis ieri usa dupa ce a plecat. Nu s-a auzit nici un clip, nici un bip, nici un țâc. Whiskey isi face loc afara din camera prin deschizatura usii, iar eu alerg dupa ea pe holurile gri, nesfarsite. Nu pot sa o las singura cand habar nu am de unde s-au auzit sunetele sau ce drac de arma le-a provocat! E micuta si i se poate intampla orice!
— Whiskey! Asteapta! Tip dupa ea si continui sa alerg dar nu se opreste decat cand ajunge in fata unui lift. Si il fixeaza cu labuta.
         Ce vrea sa faca? Ce se intampla cu ea?
         Latra din nou holbandu-se la usiile liftului, la butonul rosu.
— In niciun caz, Whiskey! Trebuie sa mergem inapoi!
Uof! Latra.
— Nu ma lua cu uof!
Uof! Uof! Latra din nou.
— Bine! Bine! Doar... te rog taci...
         Apas butonul rosu si astept ca usiile sa se deschida. Cand o fac Whiskey intra in lift si se holbeaza la butoane. La unul singur de fapt. A4. Il apas.
         Liftul incepe sa urce in sus iar un gol imi umple stomacul cand ding-ding-ul se aude, iar usiile se deschid si in fata mea apare un... geam. Un geam mare, imens, cat un perete. Whiskey iese din lift si se opreste in fata unei usii holbandu-se spre manerul ei dar o ocolesc si trec pe langa ea.
         Copacii, cerul, apa... picaturile de ploaie... ciorile... e superb. E viu. Sunt vie. Ma apropii de geam ridicand un deget spre el. Nu il pot atinge, nu stiu daca pot, dar vreau sa simt mai aproape viata de afara. Puterea pomilor, briza marii, tunetul...
         Si ating geamul. Cioburile cad pe jos si Whiskey incepe sa latre la pasii care incep sa se auda tot mai aproape in galop iar in urmatoarea secunda am o seringa in gat, si lunt legata cu lanturi si atintita cu arme. Ce am facut?... Ma simt asa de grea si adormita, nu-mi mai pot tine pleoapele deschise si nici mainile nu le mai pot misca. Inima mi se misca repede sangele pulsand in ea tot mai incet iar stomacul imi e intors pe dos. Ce am facut?...