Destin forjat de Stele.

Alecsandre.

O vad iar cum se pierde prin ganduri, si o simt iar cum se agita. Cum se teme. De ar sti ca nu as indrazni sa o ranesc vreodata s-ar mai conporta asa? Probabil nu. Tocmai de asta nu am de gand sa ii spun, sa nu si-o ia in cap, sa nu creada ca poate face ce vrea cu mine.
......
Pentru ca poate.
Ii pot simti sangele cum fierbe, si ii aud respiratia, dar nu i-o simt. Nu ajunge pana sus, chiar daca mi-as dori asta.
Privesc in jos spre ea in timp ce mana mea ii tine barbia asa usor incat simt ca mi-ar putea scapa dintre degete in orice secunda. Nu vreau sa o ranesc. Nu vreau sa imi ranesc arma.
Dar, la dracu' sa ma ia, vreau sa stiu prin ce ganduri e pierduta! Vreau sa simt mai mult decat simte! Vreau sa o pot auzi chiar si cand tace, sa o pot simti chiar si pe sub manusi, sa simt ce le face soldatiilor cand ii poseda...

— Cum ai omorat sarpele? O intreb, privind-o adanc in ochii. Se agita din nou, dar imi raspunde repede.
        Cred ca 'drogul' incepe sa isi faca efectul.
— Nu am omorat-o. Imi zice. Am ajutat-o.
— Si, ma rog, cu ce ai ajutat-o? Intreb confuz ridicand spranceana.
— Voia sa moara oricum, nu te mai suporta. Face o pauza intre propozitii. Sti, toti au sentimente, dorinte si chinuri, inclusiv vipera aceea.

        Ma abtin sa nu rad. Sentimente? Dorinte? Patetic.
— Vipera aceea era veninoasa, baby-
— Inceteaza. Ma intrerupe, si ranjesc cand ii aud micul ordin.
— Sa incetez? Ii strang barbia putin mai tare, dar nu scoate nici-un-sunet. Cu ce sa incetez, iubire? Nu cred ca esti in masura sa imi dai mie ordine.
        Numai zice nimic. Isi tine respiratia, si isi strange buzele asa strans ca am senzatia ca vor incepe sa sangereze.
— Ridica-te in picioare. Ii ordon.

        Se ridica in picioare. O analizez de sus pana jos. Picioarele, soldurile, pieptul, gatul, fata, parul in doua culori. Totul. Cred ca asta e de fapt motivul pentru care am ales sa poarte hainele astea, ca sa o pot soarbe mai usor din priviri si sa i-o trag fara sa stie.

— Crezi ca... daca ma droghezi cu marijuana... o sa castigi ceva? Raman socat.
        Cred ca e prima data cand incepe o conversatie cu mine singura, fara sa fie impinsa de la spate. E absolut... incitant, ca ma socheaza si nu imi pot opri fata din a exprima asta.
— Scuza-ma? O intreb avand ambele sprancene ridicate, plin de soc. Nu cred ca... nu cred ca am auzit bine.
        O mint. Am auzit-o de la inceput foarte bine dar ceva din vocea ei... din curajul ei... Uau.

— Ce castigi daca ma droghezi? Intreaba din nou, mai sigura decat data trecuta.
— Tu habar nu ai care e efectul drogului, asai șoricico? Ranjesc. Nu ma pot abtine.
        Da din cap, si oftez lung din nou. De cand s-a ridicat in picioare e doar la cativa centimetri de mine si stiu ca simte ceva pentru ca ii simt inima cum bate, si ii prind o suvita din parul alb, iar celelalte suvite albe incep sa pluteasca.
— Pai hai sa vedem, stare de euforie, agitatie, bla-bla-bla. Chestii pe care tu le simti acum, si pe care stiu ca le simti. Ii zic.
        Numai zice nimic.
        Oftez iarasi. Aleg sa profit de situatie pana nu dispare efectul drogului pentru ca orice ar zice Grady, eu n-o mai droghez vreodata!

— Cand mi-ai posedat soldatii mai devreme, erai constienta de situatie? O intreb.
— Nu am idee despre ce vorbesti...
— Avaline cat timp asteptai afara mi-ai facut cei 15 soldati sa repede excesiv "Nu am vrut" si sa isi dea irisii peste cap!
Ingheata. Iar se agita. Urasc cand face asta, o face sa para atat de patetica si slaba!
— Nu am... nu am vrut...
— Ce simteai in momentul ala? Intreb.
— Eram... nu stiu...
— Nu sti? Nu sti?! Incep sa tip fara sa-mi dau seama, si tresare dar cui ii pasa?
Ma fute la cap cum nimeni nu a facut-o si jur ca daca nu as vrea s-o fut eu pe ea i-as zbura creierul!
— Nu stiu! OK? Nu stiu ce fac! Tipa si ea...
Tipa si ea... e prima data cand o aud tipand. M-am rugat de ea toata dimineata sa tipe! Am inchis-o cu o vipera doar ca sa tipe! Si ea tipa acum? Acum. Cand e... vulnerabila.
Oh, si cat o sa mai tipe acum ca stiu asta!

— Cum adica nu sti ce faci? O intreb si imi inconjor mana in jurul gatului ei.
Nu o strang. O simt cum inghite in gol, si cum bineinteles, se agita din nou.
— Nu stiu ce faceam... ma gandeam la vipera...
— La vipera? Ridic spranceana. De ce la vipera? O intreb curios, desii stiu deja de ce.
        Credea ca e o criminala.
— Nu am omorat-o ca sa ii fac rau... ci sa o ajut... Vocea ei tremura si se forteaza sa termine ce a inceput sa zica, dar nu poate. E innecata in emotii si frica.
— Altceva? Imi trec degetul peste maxilarul ei, si o strang putin mai tare iar ea se agita din noi sub stransoarea mea, inghitand in sec, respirand mai rapid.
        Da din cap negativ. Si ma aplec de spre ea. Spre fata ei. E atat de... scunda. Un drac in corp de șoricel.
— Efectul drogului dispare in cam o ora-doua. Dormi de buna voie sau te indoapa iar Monica cu somnifere si prin vene si oral?
        Ii dau drumul, si ma ridic inapoi arcuindu-mi spatele, capatand din nou postul, tonul si pozitia pe care tata toata viata m-a invatat sa le am, si controlez.
— Somnifere. Raman socat, dar nu prea socat.
        Eram sigur ca asta va alege. Cineva tinut intr-un azil timp de 4 ani, adormit doar cu asa ceva, si plin de ganduri care nu-i dau pace va alege mereu varianta mai usoara.

        Dau din cap, si ies.