Destin forjat de Stele.

Capitlolul 41.

— Despre ce vorbesti? intreb iar vocea imi tremura mai rau decat picioarele. Noi- Noi nu am... eu si tu... Eu nu am frate! Delirezi! ridic tonul iar fata lui se schimba.
            E la fel de serioasa precum inainte. Singurul lucru care il da de gol fiind sclipirea pe care o are in ochi. Si incerc sa inteleg, sa pun lucrurile cap la cap, dar nu are sens nimic din ce spune! Nimic nu pare real... nici macar bataile inimi pe care le simt nu par reale!
— Ava, calmeaza-te, incearca sa ma atinga dar ii feresc mana de pe mine.
            Nu! Nu! Nu! Nunununu. Nu poate sa ma atinga! Nu acum!
— De ce imi faci asta... ii soptesc iar vocea mi se rupe. De ce...
— Trebuie sa te calmezi.
— De ce imi faci toate astea? Izbucnesc, si ii feresc iar mana cu care voia sa imi atinga umarul, izbind-o de rocile de sub noi.
            Tare. Ca degetele ii sangereaza usor.
— Inteleg ce simti, dar, pentru numele Domnului Ava! Incearca sa te calmezi! Izbucneste si el.
            Lacrimi mi se formeaza in ochii si imi misc capul disperata inca incercand sa gasesc raspunsuri raspunsuri raspunsuri dar de unde. Il aud cum ofteaza si ii vad privirea devenind iar blanda, dar rece, iar apoi bratele lui imense ma trag la pieptul lui. Fata mi se izbeste de pieptul lui masiv acoperit de camasa, iar lacrimile incep sa mi se scurga pe obraji, dar nu fac nimic sa le opresc. Nu fac nimic sa il opresc.
— Vrei sa continui? imi sopteste mangaindu-mi parul.
            Si dau din cap, dar nu am habar la ce. Nici nu stiu ce a intrebat dar dau din cap pentru ca nu stiu ce altceva sa mai fac. Imi e rusine! Rusine ca imi amintesc... ca eu si el... ca el a fost prima mea iubire... ca are dreptate, si imi e rusine si frica si orice alte emotii pe care mintea nu stie sa le identifice si descrie!
            Acelasi baiat care m-a sedat pentru trei zile, care a vrut sa ma foloseasca drept o arma, care o omorat mii de oameni si care si-a impuscat propriul verisor pentru mine... e prima mea dragoste. Si acum totul se leaga cu fir subtire.
            Camera scumpa, hainele, catelul, florile. Sunt lucruri pe care Wars le stia despre mine pentru ca eu i le-am spus acum 4 ani. Whiskey e numele pe care l-am ales intr-o zi pentru viitorul nostru caine. Trandafirii, lalelele; sunr flori cu care obisnuia sa ma asemene. Camera, hainele, lenjeria care costa mii de dolarii... toate sunt vise si dorinte pe care i le-am spus fix aici.
            Pe stancile astea.
            Alec + Avie gravat pe piatra... Eu le-am gravat!

— E mult de inteles, stiu. Incepe sa vorbeasca in timp ce isi plimba degetele prin parul meu. Dar Avie m-ai iubit. Mult. Iar eu te-am iubit in draci, pana cand n-am mai putut sa traiesc fara prezenta ta!
            Incep sa suspin si ma cufund in mirosul lui. Pieptul ii urca si coboara iar inima ii bate nebuneste ca si cum ar vrea sa iasa afara, si banuiesc ca si a mea bate la fel pentru ca e ciudat... totul e ciudat acum...
— Memoria, amintirile cu tine... toate mi-au fost luate Avie din momentul in care am devenit Comandant Suprem, imi sopteste. Leon ti-a bagat in cap doar ce alti credeau despre mine, insa nimeni nu stie adevarul! Nimeni, șoricel.
            Leon... vreau sa ma intreb daca e bine dar nu cred ca imi pasa acum.
— Mama a decis ca iubirea ma va distruge, continua el,  ca toate incercarile mele de a te scoate din nenorocitul ala de azil vor fi deșarte, si a ales cea mai usoara varianta. Stergerea memoriei.
            Inghet in soc, si ma uit sus la el, privirile noastre intersectandu-se din nou, bratele lui calde si masive strangandu-ma mai tare.
— Si te-am uitat, inghite in sec iar marul lui Adam i se opreste in gat. Te-am uitat, pana cand ai inceput sa imi dai tarcoale prin vise, pana cand ai devenit cosmarul din care nu voiam sa ma mai trezesc vreodata.
            Deschid gura sa vorbesc, dar o inchid la loc pentru ca nu stiu ce sa spun. Cuvintele lui, literele... toate trec prin mine ca niste sageti. Si apoi vorbeste iar, dandu-mi alt motiv sa ma arunc in mare.
— Am inceput sa caut informatii despre tine, soldatii mei au fost fortati sa te caute si in gaura de sarpe! zice privindu-ma. Iar apoi te-am gasit in azilul ala; distrusa si psihic si fizic. Te-am studiat, am aflat ce ai facut si cat de puternica poti fii si am incercat sa aflu orice detaliu despre tine; de la grupa de sange la tipul de par pe care il ai!

— D-de asta... baia mea e... incerc sa ii vorbesc dar ma balbai, apoi ma intrerupe scurt.
— De asta totul e.
— Si acum?
— Acum ce?
— A-acum... ma... ma mai... trag adanc aer in plamani si ma ridic de la pieptul lui insa nu ii parasesc privirea. Acum ma mai iubesti?
            Il intreb intr-un final, si imi musc buza inferioara pana sangereaza.