Destin forjat de Stele.

Capotolul 19.

— Dă-i jos hainele!
— Domnule daca Alecsandre afla—
— Dă-i jos nenorocitele alea de haine!
         Ii ordona Grady unui baiat cu par roscat si pistrui care pare mai speriat decat am fost eu vreodata. Si, fara sa se mai opuna ma leaga de scaun si incepe sa rupa bluza neagra de pe mine.
— Nu pot sa cred ca nenorocitu de Alecsandre a spart 800 de dolarii pe hainele ei! Zice Grady dezgustat.

         Baiatul roscat ma priveste cu ingrijorare, si continua sa ma dezbrace pana raman in lenjerie intima. Ma simt mai goala ca niciodata. Niciodata nu am stat dezbracata in fata unui barbat, nici macar cand mergeam cu tati si mami la piscina, mereu aveam un tricou peste. Ma simt... ca o curvă.
— Gat-
— Da-i jos si sutienu'! Tarfa asta n-o sa mai hraneasca nici un copil! Il intrerupe Grady pe roscat.
         Se supune si imi da jos sutienul. Acum singurul lucru ramas pe mine e o pereche de chiloti negri. Din bumbac pe care doamnele dragute mi i-au dat cand am facut baie.

         Dupa ce geamul s-a spart acum 27 de minute si 18 secunde -...19, 20, 21...- soldatii lui Wars -Alecsandre- m-au tranchilizat si m-au tarat intr-o camera plina cu lanturi, scaune cu tepi, mese ciudate, bâte, cutite, topoare, picanii. Pe scurt: tortura. Iar Grady a continuat sa injure, sa tipe, sa loveasca... sa traga cu arma... Nu am vrut sa sparg geamul! Nu am vrut! Doar l-am atins usor! Jur...

— Aruncă cu niste apa pe ea sa-i reducem rezistenta pielii. Zice iar Grady incercand sa conecteze firele picanei.
         In azil au folosit picana pe mine de 3 ori. De fiecare data a fost mai oribil decat cealalta si mereu ma aduceau in celula lesinata de durere... nu vreau din nou... nu vreau!
— Misca-ti curu' Leon! Alec se intoarce in doua ore din nenorocita aia de sedinta in Melbori!
         Leon i-a galeata cu apa de langa masa de tortura si o arunca pe mine. Impactul picaturilor ude de apa cu pielea mea ma fac sa tresar si muschii sa mi se zbata, dar ma simt usor mai vie decat moarta.

— Tine de asta! Ii arata lui Leon spre aparatul ciudatul cu care isi manca mintile mai devreme. Iti zic eu cand e nevoie sa te opresti.
— Nu cred ca e bine ce facem... Alecsandre ne va omorî daca ii atingem arma...
— Si de cand iti pasa tie daca mori? Hm?
         Leon tace si merge sa tina de aparat.
         Cand Grady apuca picana simt cum lesin. Simt cum stomacul mi se intoarce pe dos in scaunul asta si imi vine sa vomit, imi vine sa ma zbat dar ce folos?  Sa tip dar la ce bun? Ies de aici doar lesinata.
         Vine spre mine si isi indreapta picana spre sanii mei apasand capul ei pe sfarcurile mele. Si ma doare! Simt cum pot sa lesin in orice secunda pentru ca tot ce mai e la dispozitia mea acum e moartea. Unde de curent, de soc, imi cuprind tot corpul si imi electrocuteaza inima.
— Țipă! Curvo!
         Nu tip. Niciodata nu tip cand e vorba de durere fizica. Pot sa si mor aici!
         Pune picana pe pantecul meu si o i-au razna. Mami. O vad intr-un colt si plange si tot ce vreau e sa ma poata ajuta! Sa ma ajute! Sa ma ajute! Samaajutesamaajutesamaajutesamaajute...