— Ce iti aduci aminte din trecutul tau, inainte sa ajungi la azil? Ma intreaba Wars stand pe scaunul din spatele biroului sau, care -culmea- e mai gol ca niciodata.
Dupa ce m-am trezit eram deja spalata si imbracata in alte haine, insa mainile imi erau pline de semnele branulelor. Ma durea capul ingrozitor, iar apoi doi soldatii m-au adus in biroul lui Wars la fel cum a promis cand a venit in camera cu lumini albastre. S-a tinut de cuvant. De cand am ajuns aici o tot face, asa ca nu stiu de ce ma tot indoiesc de asta. L-am intrebat pe unul dintre soldati in ce data suntem astazi, pentru ca era foarte ciudat cum brusc afara era soare, cand ieri ningea de inghetau apele. Soldatul mi-a raspuns: 02 noiembrie, joi. Iar eu am inghetat pe loc.
In data de doi noiembrie am fost inchisa la azil.
— De ce ma intrebi asta? Il intreb, fara vreo dorinta de a il supara sau deranja in vreun fel pentru ca m-ar putea zdrobi intr-o secunda fara sa ezite.
— Doar asa, din pura curiozitate, ma lamureste -nu prea-. Deci? intreaba iar, ce iti aduci aminte?
— E pentru un experiment? Sau trebuie sa treci asta in CV-ul pentru arme letale?
Ce tot zic? Sa ma opreasca cineva pana nu imi umple creierul cu gloante.
Un ranjet i se formeaza in coltul buzelor.
— Letala? pufneste in ras. Singurul lucru care e letal la tine e prostia, șoricel. Te nimiceste zilnic. Acum raspunde-mi la intrebare.
Se rezema de spatarul scaunului, jucandu-se cu unul dintre pistoalele lui, pe birou. Si acum ma simt proasta proasta proasta pentru ca am scos cuvantul ala pe gura! Proasta!
— Nu... nu imi amintesc mare lucru decat ca aveam o familie normala, ca...
Oftez lung. Urasc ca ma pune sa vorbesc despre asta! UrascurascurascIlurasc.
— ...tata era... ca ma iubea... Ca nu am vrut sa... stii tu...
— Inafara de asta, nu iti aduci aminte nimic? Nimic? Deloc?
Scutur din cap.
Isi aseaza pistolul pe birou, impactul facandu-ma sa tresar in scaun, si se ridica in picioare.
— Atunci lasa-ma sa te luminez, șoricica mea, pentru ca e clar ca memoria ti-a fost afectata oribil de la atat de multe tratamente cu electroshock, imi zice si vine spre mine.
Mana lui o cuprinde pe a mea care se afla in poala, si ma ridica in picioare fortat.
— Vom merge afara, in regula? Incearca sa nu faci acelasi lucru pe care l-ai facut cand ai iesit pe usile azilului.
Imi incrunt sprancenele confuza, iar apoi dau din cap. Afara? Ce sa facem afara? Afara...
CITEȘTI
Destin forjat de Stele.
Fanfic"Precum pasarile zboara, la fel si.. " Acum pasarile numai zboara, asa ca care mai e rostul astfelor de metafore? Acum nici iarba numai creste cum crestea odata, si nici valurile apei nu se mai sparg la mal. Intr-o lume distrusa va exista mereu si...
