She's mine (Seria "Îmi aparții")

Capitolul 8

    
-Da. Ce...nu. Voiam sa zic nu, strig eu revoltata.
     Inainte ca Hades sa ma contrazica telefonul sau incepe sa sune. La prima ocazie trebuie sa ii spun sa isi schimbe tonul de apel pentru ca ma enerveaza sau poate ca se intampla asta pentru ca ne intrerupe mereu cand nu trebuie.
A trecut o lună de la ultima interactiune cu Hades. După ce a primit apelul acela a plecat din casă și nu l-am mai văzut. Luna asta pentru mine a fost ca o găleată de apă rece care m-a trezit la realitate. În primele două mi-am facut o mulțime de griji in privinta lui, dar faptul ca Ares era aici pazindu-ma m-a mai linistit. Am incercat sa scot ceva de la el, dar mereu ma ignora cand aduceam vorba despre Hades, spunandu-mi ca nu a patit nimic si ca e mai bine sa nu stiu.

      Imi tot repetam ca Hades nu m-ar fi parasit dupa ce i-am mărturisit ce simt pentru el insa crudul adevar m-a lovit din plin făcându-mi inima sa se frângă in mii de bucățele. Insa imaginile de la TV mi-au spulberat pana si durerea tranformand-o in ura.
        În ultimele săptămâni, am fost copleșită de această tristețe, încercând să înțeleg ce s-a întâmplat și de ce Hades a ales să plece așa brusc. A fost un șoc să-l văd continuându-și viața fără mine, fără să îi pese de sentimentele mele .

       ,,Stapanul imperiului Black se pare ca s-a detasat de tara natala pentru a se muta in Spania.Oare este cumva pe urmele unei spanioloaice frumoase ?" ,, Hades Black si-a gasit sufletul pereche,dragilor! Este chiar arhitecta celebra Carolina Vera." Asta era tot ce am auzit in a treia saptamana la stiri pentru ca dupa asta nu am mai putut sa ma uit la televizor.
         De atunci constiinta mea in urla in fiecare noapte ,,Ti-am spus eu! Ai fost doar o distractie pentru el! Ai fost doar o jucarie!".
           Trebuie sa recunosc, a jucat bine nenorocitul. M-a amagit, m-a facut sa ma simt pentru prima data iubita, iar apoi a distrus totul, m-a distrus pe mine.
           In ultima saptamana am inceput sa ma tai pe mana. Simteam cum toata durerea din ultimii ani s-a  deblocat odata cu plecarea sa si voiam ceva care sa ma faca sa simt durerea fizica pentru a o acoperi pe cea din suflet.
          In fata lui Ares am mascat bine indiferenta pentru a-l face sa creada ca nu imi pasa sau ca am trecut peste. Nu voiam ca Hades sa se amuze pe suferinta mea. Nu voiam nici sa ii mai vad zambetul ala arogant. Dar cum sa fac asta cand eu sunt prinsa in fortareata lui!? Înconjurata de lucruri lui. Aproape ca nu ii mai simt nici parfumul sau de mosc care imi ardea narile atunci cand adormeam in bratele sale.
           Nu inteleg cum pot iubii si ura in acelasi timp un om, dad asta simt. M-am tot pacalit in primele saptamani ca poate nu e ceea ce pare , dar astazi se face luna de cand lipseste, iar eu consider ca am fost destul de rabdatoare cu el. I-am asteptat explicatiile o luna intreaga, am asteptat un mesaj pe care sa mi-l transmita Ares, dar nimic.
-Roscato, unde esti, il aud pe Ares tipand din dormitorul meu.
-Sunt in baie, ies imediat!
     Imi pun bratul drept sub jetul de apa rece .Durerea intepatoare durerea nu intarzie sa se faca simtita la contactul cu apa. Imi trag halatul negru de matase pe mine asigurandu-ma ca nu se vad zgarieturile lasate de lama pe brat si ies din baie.
-Ce faci, roscato? Asa de mult iti place sa stai in baie?
- Imi place sa ma privesc in oglinda, desteptule.
-In seara asta o sa vina Hope si Deborah sa iti tina companie, eu am treaba.
-Sa stii ca nu am nevoie de companie. Pot sta si singura.
-Nu vreau sa ajungi o nebuna intre patru pereti.
-Ei bune, nu o sa ajung pentru ca acest lic cred ca are mai mult de patru pereti.
-Da, dar eu am nevoie de o favoare de la tine.
-Ce fel de favoare, il intreb suspicioasa.
-Cred ca ai vazut ca Deborah este innebunita dupa mine.
-Da, am vazut. Tu te ti dupa ea ca un nebun, iar ea e speriata de tine.
-Roscato, am nevoie sa o intrebi despre Daryan.
-Despre cine?
-Daryan e un tip care o urmareste pe la liceu, iar eu vreau sa aflu mai multe despre el.
-Si tu de unde stii asta?
-Pentru ca am angajat pe cineva sa o urmareasca. Sa stii ca pentru o persoana care a dat o multime de jafuri nu esti deloc perspicace.
-Esti obsedat, da-i spatiu Ares! Oricum, ce treaba ai tu cu ea? Poate sa fie cine vrea.
      In ochii sai se da o batalie, cred ca se gandeste daca sa ma faca una cu pamantul sau sa stea calm, dar am petrecut destul timp cu el incat sa stiu ca nu imi va face nimic, cel putin pana nenorocitul de Hades nu va lua o decizie cu ce va urma sa se intample cu mine.
-Nu ai cum sa intelegi, roscato! Noi suntem predestinati inca din scutece, iar nimeni nu mi-o va lua.
-Bine. O sa o intreb. Calmează-te!
Deborah
     Bodyguardul lui Hope ne conduce spre apartamentul Amaliei. Imi place de Amalia, pare una de-a noastra. Pacat ca nu are voie sa iasa de aici. Am fi putu merge la cumparaturi sau sa bem ceva in oras ca niste fete normale.
       Zambesc la gandul asta pentru ca eu oricum nu fac asta decat daca ma obliga Hope sa iesim. Sunt o persoana careia ii place sa se cufunde in romane de dragoste nu in alcool, cred ca de aici a pornit in mare parte si anxietatea mea. De la gandul ca eu nu voi putea avea o viata de poveste. In toate romanele pe care le citesc personajul feminin este unul puternic si hotarat, ru nu sunt nici puternica, nici hotarata, sunt o fire moale care nu ar face rau nimănui. Multi ma considera tacuta si tocialara, nu o zic pentru ca Hope este mereu acolo sa ma apere, dar o gandesc.
        Nici nu mi-am dat seama cand Hope a ecat de langa mine pentru a urca in camera Amaliei la etaj. Urc si eu intr-un tarziu in camera, dar Amalia nu era.
Aud tipatul lui Hope care vine dinspre baie, iar ce vad acolo ma lasa rece.
         Amalia era lesinata langa chiuveta cu bratul drept plin de sange. Scot telefonul disperata si apelez singura persoana care s-ar descurca cu asta.
-Ares, ii pronunt numele pintre hohotele mele de plans.
-Fluturas, ai patit ceva?
       Ceva in sufletul meu se linisteste cand ii aude vocea. O simt de parca ar fi un curcubeu dupa o ploaie torențială, o raza de soare in mijlocul unei furtuni. Imi revin la realitate, dar nu imi pot stapanii plansul care agraveaza lucrurile. Hope vorbeste cu cineva alarmata la telefon, iar eu incerc sa ma focusez pe conversatia cu Ares care imi va spune ce trebuie sa fac.
-Nu eu, Amalia. E plina de sange si...
-O sa fiu acolo in 5 minute.
-Si daca este prea tarziu?
-Fluturas, linisteste-te si cheama-l pe unul dintre bodyguarzi, te rog!